GENERALITATI

BIOS este acronimul sintagmei "Basic Input / Output System" ("Sistem Bazal de Intrare / Iesire") si desemneaza un program (soft) special care este scris pe un cip de memorie ROM ("Read Only Memory") instalat pe placa de baza. Cipul de memorie contine un circuit integrat de tipul CMOS ("Complementary Metal Oxide Semiconductor") care este alimentat permanent de o mica baterie cu litiu, in asa fel incit datele stocate sa nu se piarda dupa inchiderea calculatorului. Biosul este responsabil cu functionarea optima a calculatorului in timpul pornirii acestuia. Dupa incarcarea sistemului de operare, acesta preia de la bios sarcina de control asupra functionarii calculatorului. Biosul ramine in fundal si conlucreaza cu sistemul de operare tot timpul cit calculatorul este deschis.

In programele mai noi de configurare a biosurilor sint specificati parametrii de functionare a componentelor hardware cum sint tensiunea de alimentare, frecventa magistralei principale de date (FSB), multiplicatorul procesorului, etc. Intelegerea datelor prezentate in programul de configurare este esentiala daca dorim sa le modificam. In general nu este nevoie sa facem modificari pentru ca biosul recunoaste componentele instalate (de ex. procesorul) si face automat reglajele pentru functionarea optima a acestora (de ex. seteaza corect valoarea multiplicatorului procesorului).

In mod normal biosul este configurat optim de catre fabricantul placii de baza asa ca nu este indicat sa facem modificari decit daca avem probleme cu calculatorul care nu pot fi rezolvate altfel, cum sint de exemplu conflictele intre componentele hardware. Putem sa ne uitam insa fara grija la datele din bios fara sa facem modificari, nu se va intimpla nimic rau.

In momentul de fata exista doi mari producatori de biosuri si anume Phoenix-Award si AMI. In cele ce urmeaza se va arata cum se fac modificarile in bios folosind ca exemplu biosul Phoenix-Award. Lucrurile stau asemanator si pentru biosurile produse de AMI, dar este posibil ca denumirea sectiunilor programului de configurare a biosului sa nu fie aceeasi ca in cazul biosului Phoenix-Award.

Programul de configurare a biosului este afisat daca imediat dupa pornirea calculatorului (atunci cind este verificata automat memoria RAM si sint identificate unitatile de stocare) tinem apasata tasta Delete pina cind este afisat un ecran albastru cu titlul "Phoenix-Award BIOS CMOS Setup Utility" ("Utilitar de Configurare"). Pe ecran sint afisate titlurile mai multor sectiuni grupate in doua compartimente, sting si drept. Sectiunile in care putem face modificari in BIOS au la partea stinga a titlului lor o sagetuta, care indica faptul ca pentru a vedea optiunile de configurare trebuie sa expandam sectiunea respectiva, adica sa o afisam pe tot ecranul. Numele sectiunilor sint :

* Standard CMOS Features ("Caracteristici Standard ale CMOS-ului [BIOS-ului]")

* Advanced BIOS Features ("Caracteristici Avansate ale BIOS-ului")

* Advanced Chipset Features ("Caracteristici Avansate ale Cipsetului [Placii de Baza]")

* Integrated Peripherals ("Periferice Integrate [pe Placa de Baza]")

* Power Management Setup ("Setarea Optiunilor pentru Alimentarea cu Energie Electrica")

* PnP / PCI Configuration ("Configurarea Dispozitivelor Plug-and-Play si PCI")

* PC Health Status ("Starea de Sanatate a Calculatorului")

* Power BIOS Options ("Optiuni Foarte Avansate ale BIOS-ului")

* Load Fail-Safe Defaults ("Incarca Setarile Implicite Cele Mai Stabile")

* Load Optimized Defaults ("Incarca Setarile Implicite Optimizate [Pentru Performanta]")

* Set Supervisor Password ("Stabileste Parola Administratorului")

* Set User Password ("Stabileste Parola Utilizatorului")

* Save & Exit Setup ("Salveaza si Paraseste Programul de Configurare")

* Exit Without Saving ("Paraseste Programul de Configurare Fara a Salva Modificarile")

Trecem de la o sectiune la alta cu ajutorul tastelor cu sageti. Dupa ce am selectat o sectiune apasam tasta Enter si vom vedea optiunile de configurare pe care le contine. Pentru a ne intoarce la ecranul principal apasam tasta Esc.

O modificare destul de curenta este schimbarea dispozitivului de pe care urmeaza sa aiba loc bootarea (initializarea calculatorului). Exista o multitudine de dispozitive care pot fi folosite pentru butare, dar cele mai comune sint unitatile de stocare binecunoscute : hardiscul, discheta si compact discul cu date (CD-ROM). Fiecare dintre ele trebuie sa contina anumite fisiere speciale pentru a putea deveni bootabil ("bootable"), adica sa fie capabil de a sustine procesul de butare. In general un hardisc devine butabil dupa ce am instalat pe el un SO, iar la bootarile ulterioare se incarca SO respectiv (Windows ME, XP, etc.). In cazul dischetelor lucrurile stau mai diferit, in sensul ca nu este nevoie sa avem un SO pe o discheta pentru ca ea sa devina butabila. Crearea unei dischete bootabile se realizeaza prin folosirea unei functii speciale din SO Windows si ea implica copierea anumitor fisiere care ne permit butarea in mod DOS. O astfel de discheta este folosita de obicei daca dorim sa realizam anumite operatii (partitionare, formatare) asupra hardiscului sau daca dorim sa investigam cauzele defectarii calculatorului care nu mai este capabil sa buteze de pe hardiscul pe care se afla instalat SO Windows. Bootarea de pe un CD-ROM este necesara de obicei atunci cind dorim sa instalam pe hardisc un SO ale carui fisiere de instalare se afla pe CD-ROM, dar acest tip de bootare poate fi folosit si in scopul depanarii calculatorului, atunci cind SO instalat pe hardisc nu poate fi incarcat. CD-ROM-urile care contin pachetele de fisiere necesare pentru instalarea unui SO sint de obicei bootabile, insa CD-ROM-urile obisnuite (cele care contin softuri, muzica, filme, jocuri) nu sint bootabile.

Pentru ca bootarea este de fapt "trezirea la viata" a calculatorului biosul incearca sa o realizeze cu orice mijloace are la dispozitie. Putem vedea modul in care este configurat procesul de bootare daca in ecranul principal de configurare a biosului selectam sectiunea "Advanced BIOS Features" ("caracteristici avansate ale biosului") si apoi apasam tasta Enter. Va apare ecranul cu sectiunea respectiva, unde sint prezente mai multe optiuni de configurare. Vedem ca biosul dispune de o mica lista cu dispozitive potential bootabile si le verifica pe rind capacitatea de sustinere a procesului de bootare. In aceasta lista exista trei pozitii, care au denumirea "First Boot Device" ("Primul Dispozitiv de Bootare"), "Second Boot Device" ("Al Doilea Dispozitiv de Bootare"), "Third Boot Device" ("Al Treilea Dispozitiv de Bootare"). Sub aceste optiuni se afla o alta, legata de ele. Este vorba de optiunea "Boot Other Device" ("booteaza de pe alt dispozitiv") care are doua variante ce se exclud reciproc si anume "Enabled" ("activata") sau "Disabled" ("dezactivata"). Daca aceasta ultima optiune este activata, biosul va lua la rind toate dispozitivele potential butabile din calculator in caz de insucces al bootarii folosind lista de trei dispozitive principale.

Biosul este configurat implicit ("by default") in felul urmator :

* First Boot Device [Floppy] ("Discheta)

* Second Boot Device [HDD-0] ("Hardisc Principal")

* Third Boot Device [LS120] ("Super-Discheta de 120 MB")

Daca se pastreaza aceasta lista biosul va cauta mai intii o discheta in unitatea de discheta si daca o va gasi, va verifica daca este vorba de o discheta bootabila. Daca acest lucru se confirma, procesul de bootare va incepe. Daca insa discheta nu este bootabila, biosul va incerca bootarea de pe hardisc. In cazul in care pe hardiscul principal se afla instalat un SO, bootarea va decurge normal si la sfirsitul ei vom putea folosi SO respectiv si softurile aferente. Daca bootarea nu este posibila nici de pe hardisc, atunci biosul va incerca bootarea de pe super-discheta. Aceasta ordine de butare poate fi pastrata, insa are dezavantajul ca de fiecare data cind se porneste calculatorul se aude un zgomot scurt (ca un tacanit) in momentul in care biosul verifica prezenta unei dischete in unitate, zgomot care devine cu timpul enervant. Pe de alta parte CD-ROM-ul este mult mai folosit decit super-discheta LS120 (care functioneaza doar daca este introdusa intr-o unitate de discheta speciala) si de aceea este indicat sa folosim urmatoarea succesiune de dispozitive bootabile:

* First Boot Device [HDD-0] ("Hardisc Principal")

* Second Boot Device [Floppy] ("Discheta)

* Third Boot Device [CD-ROM]

Atunci cind vom avea nevoie sa bootam de pe CD-ROM (de exemplu la instalarea unui SO) il vom plasa pe acesta in postura de prim-dispozitiv de bootare si lista va arata astfel :

* First Boot Device [CD-ROM]

* Second Boot Device [HDD-0]

* Third Boot Device [Floppy]

Daca va trebui sa bootam de pe discheta (pentru diagnosticarea sistemului de exemplu) o vom pune pe aceasta in postura de prim-dispozitiv de bootare.

Pentru fiecare pozitie (Primul, Al Doilea, Al Treilea) utilizatorul poate alege dintr-o lista un anumit dispozitiv pe care biosul sa incerce sa-l foloseasca pentru bootare. Pentru setarea prim-dispozitivului de bootare selectam cu ajutorul tastelor cu sageti optiunea "First Boot Device". Apoi folosim tastele PageUp si PageDdown pentru a derula lista pina ajungem la dispozitivul dorit (de ex. HDD-0). Repetam procedura si pentru dispozitivele de butare secundar si tertiar. Alternativ putem apasa tasta Enter dupa selectarea optiunii "First Boot Device" si va apare un mic ecran care prezinta intreaga lista cu dispozitive butabile. Selectam cu ajutorul tastelor cu sageti dispozitivul dorit si apasam din nou pe tasta Enter. Si in acest caz repetam procedeul pentru setarea celorlalte dispozitive. Parasim sectiunea "Advanced BIOS Features" si ne intoarcem la ecranul principal al biosului apasind tasta Esc. Apoi salvam modificarile facute (ordinea de bootare) asa cum este explicat mai jos.

Sa presupunem de asemenea ca nu dorim sa folosim placa de sunet inclusa pe PB pentru ca ne-am cumparat o placa de sunet separata. Va trebui sa selectam din ecranul principal sectiunea "Integrated Peripherals" si sa apasam tasta Enter. Folosim tasta cu sageata in jos si selectam rindul pe care scrie " VIA OnChip PCI Device [Press Enter] ". Avem de-a face cu o subsectiune si pentru a vedea datele care ne intereseaza va trebui sa apasam din nou tasta Enter. In ecranul care apare observam ca pe primul rind este scris " VIA AC97 Audio [Auto] ". Daca avem acest rind selectat apasam tasta Page Up si observam ca in loc de [Auto] este scris [Disabled]. In acest fel i-am indicat biosului sa nu utilizeze placa audio integrata (este de fapt vorba de codecul AC 97). Apasam tasta Esc de doua ori pentru a ne intoarce la ecranul bios principal.

Modificarile in bios ai unor parametri cum sint tensiunea de alimentare a componentelor, frecventa magistralei sistemului (FSB) sau valoarea multiplicatorului procesorului nu trebuie facute decit in cunostinta de cauza altfel este posibil sa defectam calculatorul. Este recomandat sa nu fie facute astfel de modificari de catre utilizatorii incepatori. Exista insa si situatii speciale in care astfel de modificari trebuie facute, de exemplu pentru a depana calculatorul care nu mai porneste. O astfel de situatie este cea in care biosul pierde o parte din setari si sintem nevoiti sa reintroducem aceste setari in memoria cipului ROM care contine biosul. De exemplu autorul acestui manual (MunteAlb) s-a confruntat cu o imprejurare in care calculatorul refuza sa porneasca, la butare aparind mesajul de avertizare urmator : "Warning !! CPU clock or ratio are programming fail previously. Please setup CPU host clock again." Desi engleza folosita in mesaj nu este una corecta d.p.d.v. gramatical, sensul mesajului este clar si anume ca biosul a "uitat" unele din setarile pentru procesor (in cazul de fata a fost vorba de multiplicator) si acestea trebuie reintroduse din nou.

Frecventa de functionare a unui procesor este data de produsul dintre frecventa magistralei principale de date (FSB) si multiplicatorul procesorului. De exemplu un procesor Athlon XP 1700+ (cu nucleu Thoroughbred B) are frecventa de functionare de 1467 MHz, care este obtinuta prin inmultirea numerelor 133 MHz (valoarea FSB) si 11 (valoarea multiplicatorului). Un procesor Athlon XP 2500+ (cu nucleu Barton) are frecventa de functionare de 1833 MHz, care este obtinuta prin inmultirea numerelor 166 MHz (FSB) si 11 (multiplicator). Un procesor Athlon XP 2800+ (cu nucleu Thoroughbred B) are frecventa de functionare de 2250 MHz, care este obtinuta prin inmultirea numerelor 166 MHz (FSB) si 13.5 (multiplicator). Un procesor Athlon XP 2800+ (cu nucleu Barton) are frecventa de functionare de 2083 MHz, care este obtinuta prin inmultirea numerelor 166 MHz (FSB) si 12.5 (multiplicator). Un procesor Athlon XP 3200+ (cu nucleu Barton) are frecventa de functionare de 2200 MHz, care este obtinuta prin inmultirea numerelor 200 MHz (FSB) si 11 (valoarea multiplicator). Producatorul placii de baza introduce toate aceste valori in BIOS, in asa fel incit atunci cind procesorul este recunoscut de catre bios ca fiind de un anumit tip valorile sale de functionare sint setate automat, fara vreo interventie din partea utilizatorului. Asa cum am spus mai sus, exista insa si circumstante in care utilizatorul trebuie sa introduca setarile corecte in mod manual pentru ca in acest fel calculatorul sa porneasca.

Sa presupunem ca avem un procesor Athlon XP 1700+ despre care stim pe baza carui nucleu este construit, dar nu stim setarile sale (FSB si multiplicator). Va trebuie sa mergem pe una din paginile Processor Chart sau Processor Specs si de acolo sa aflam valorile corecte ale multiplicatorului si magistralei principale de date (in cazul de fata FSB = 133 si multiplicator = 11). Ramine sa introducem aceste doua valori in programul de configurare a biosului. Pentru asta selectam sectiunea "Power BIOS Options" in ecranul principal al biosului si apasam tasta Enter. Apoi folosim tastele cu sageti si selectam optiunea "CPU Clock" (frecventa FSB). Daca valoarea afisata este cea corecta (133) nu facem nici o modificare. Daca valoarea nu este corecta folosim tastele PageUp si PageDown pentru a o modifica in sensul dorit de noi (crestere sau descrestere). Alternativ, dupa selectarea optiunii "CPU Clock" putem sa apasam tasta Enter si in micul ecran care apare tastam direct valoarea corecta a FSB. In cazul multiplicatorului lucrurile stau un pic diferit. Selectam optiunea "CPU Ratio" si observam ce valoare este afisata. Este posibil ca in loc de un numar sa fie afisat cuvintul "Auto", ceea ce semnaleaza faptul ca biosul seteaza automat valoarea multiplicatorului dupa ce a identificat procesorul. Cum in cazul exemplificat aici calculatorul nu porneste inseamna ca biosul nu seteaza corect valoarea multiplicatorului si deci este nevoie sa o setam manual, renuntind in acelasi timp la setarea automata. Pentru aceasta procedam similar ca in cazul setarii valorii FSB. Dupa selectarea optiunii "CPU Ratio" folosim tastele PageUp si PageDown pentru a o modifica si alegem valoarea corecta (in cazul de fata x11). Alternativ, dupa selectarea optiunii "CPU ratio" apasam tasta Enter si in micul ecran care apare selectam valoarea corecta a multiplicatorului si apoi apasam din nou tasta Enter.

Dupa ce am terminat aceste operatiuni apasam tasta Esc pentru a parasi sectiunea "Power BIOS Options" si ne intoarce la ecranul principal al biosului. Apoi salvam modificarile facute (setarea manuala a FSB si a multiplicatorului procesorului) asa cum este explicat mai jos.

Exista situatii cind este nevoie sa facem modificari minore in bios, care nu au un impact deosebit asupra functionarii sistemului dar au si ele utilitatea lor in anumite situatii punctuale. De exemplu daca avem un maus USB atunci cind va trebui sa instalam sistemul de operare (SO) vom observa ca nu putem sa-l folosim in timpul instalarii. Mausul va putea fi folosit insa foarte bine dupa instalarea SO, iar la instalarea SO ne putem descurca foarte bine numai cu tastatura. Pentru a exemplifica modul in care se fac modificarile in bios vom incerca sa determinam biosul sa recunoasca mausul USB. Apasam pe tasta cu sageata in jos pina ajungem la sectiunea "Integrated peripherals". Apasam tasta Enter si va apare un ecran nou. Apasam din nou pe tasta cu sageata in jos pina selectam un rind pe care scrie "USB Mouse Support [Disabled] ". Apasam pe tasta Page Up (sau Page Down) si vom vedea ca in loc de [Disabled] apare scris [Enabled]. Vom proceda asemanator daca pe linga maus avem si tastatura care se conecteaza prin USB. Vom modifica valoarea [Disabled] care e scrisa linga USB Keyboard Support. Apasam tasta Esc si ne intoarcem la ecranul principal al biosului.

Daca am facut modificari in bios si ne aflam pe ecranul principal folosim tastele sageti pentru a ajunge la rindul pe care scrie "Save and Exit Setup" (salveaza modificarile si paraseste programul de configurare a biosului). Va apare o minifereastra rosie unde scrie "Save to CMOS and exit setup (Y/N) ? " linga care se afla scrisa o litera Y care clipeste. Apasam tasta Enter si modificarile vor fi salvate in cipul de memorie ROM iar calculatorul va reporni.

Daca nu dorim sa salvam modificarile facute folosim tastele sageti pentru a ajunge la rindul pe care scrie "Exit without saving" (paraseste programul de configurare a biosului fara a salva modificarile). Va apare o minifereastra rosie unde scrie "Exit without saving (Y/N) ? " linga care se afla scrisa o litera N care clipeste. Apasam intii tasta Y si apoi tasta Enter iar modificarile nu vor fi luate in consideratie atunci cind calculatorul va reporni.

Aceste operatiuni sint mai usoare daca folosim tastele Fn. De exemplu putem apasa tasta F10 iar programul de configurare va primi comanda "Save and Exit Setup". Functia celorlalte taste Fn este specificata la partea de jos a ecranelor biosului (de ex. F6 incarca setarile cele mai stabile, iar F7 incarca setarile optimizate pentru performanta).

Manualul PB detaliaza de obicei datele prezentate in programul de configurare a biosului dar in multe cazuri explicatiile sint sumare. Daca dorim sa aflam mai multe informatii despre optiunile existente in bios putem sa consultam un ghid al biosului disponibil pe internet.

Pentru setari mai detailate sau biosuri mai exotice nu ezitati sa ma intrebati.

Diablo

In aceasta sectiune vor fi prezentate pe scurt citeva date despre functionarea hardiscului, ca si despre pregatirea acestuia pentru stocarea de date folosind procedurile de partitionare si formatare.

Hardiscul este constituit din unul sau mai multe discuri de aluminiu a caror suprafata este acoperita cu oxid de fier. Datele sint stocate prin magnetizarea oxidului de fier. Suprafata discurilor de aluminiu este "impartita" in piste concentrice care la rindul lor sint impartite in sectoare de forma unor arcuri de cerc.

Partitionarea hardiscului ne permite sa profitam la maximum de capacitea de stocare a acestuia si in acelasi timp ne permite sa ne pastram datele importante in siguranta pe o partitie separata de cea pe care este instalat sistemul de operare. Partitionarea inseamna "impartirea" hardiscului in mai multe segmente (partitii), cu scopul ca sistemul de operare "sa aiba impresia" ca fiecare partitie este un hardisc separat. Bineinteles ca partitionarea nu are loc la nivel fizic, hardiscul isi pastreaza integritatea.

Pentru ca partitiile sa poata stoca date este nevoie ca ele sa fie formatate. Formatarea unei partitii presupune impartirea ei in piste concentrice (asemanatoare cu melodiile gravate pe un disc muzical din plastic - vinil) si apoi impartirea pistelor in sectoare de cerc (asemanatoare ca forma cu feliile de tort). Ea este necesara pentru stocarea ordonata a datelor, in asa fel incit SO sa stie precis unde a depozitat un anumit set de date, pentru a le pune ulterior la dispozitia utilizatorului sau a softurilor care au nevoie de ele. Formatarea nu se face la nivel fizic, ci se face prin magnetizarea suprafetei discurilor de aluminiu, impartirea hardiscului in piste si sectoare fiind deci o impartire virtuala care poate fi foarte usor stearsa si refacuta fara ca hardiscul sa pateasca ceva. Ca urmare putem sa formatam un hardisc in mod periodic, nu se va intimpla nimic rau. Este totusi recomandat sa formatam hardiscul doar atunci cind este necesar acest lucru si anume daca avem un hardisc nou, daca dorim sa reinstalam sistemul de operare sau daca avem pe hardisc o infectie cu un virus informatic si dorim sa fim siguri ca am eradicat infectia.

Partitionarea hardiscului are multe avantaje, printre care si pe acela ca ne permite sa avem pe acelasi hardisc mai multe sisteme de operare, care altfel nu ar putea "convietui" impreuna pe un hardisc nepartitionat. Pe de alta parte daca ne facem o partitie speciala pentru stocarea datelor importante, aceasta nu este afectata daca apar probleme grave in functionarea sistemului de operare care ne obliga sa il reinstalam. Chiar daca la reinstalare formatam partitia pe care se afla SO defect si stergem toate datele de pe aceasta, partitia cu datele noastre importante este la adapost si nu va fi afectata de formatarea unei alte partitii. Dupa reinstalarea SO datele protejate vor putea fi accesate ca de obicei.

Partitiile sint de trei feluri : Partitia primara ("primary"), partitia extinsa ("extended") si discurile logice ("logical drives"). Acestea din urma sint incluse in partitia extinsa. Pot exista o singura partitie primara si o singura partitie extinsa insa numarul de discuri logice nu este limitat, putem crea oricite dorim.

Partitionarea unui hardisc si formatarea partitiilor nou create se pot face in mai multe moduri, in functie de utilitarul folosit. Cele mai la indemina procedee de partitionare si formatare presupun folosirea utilitarelor incluse in diversele sisteme de operare Windows. Insa cea mai rapida metoda de creare a partitiilor si de formatare a lor este cea in care folosim utilitarul special Disk Manager creat de firma Kroll Ontrack si care este pus la dispozitie gratuit pe siturile celor mai mari producatori de hardiscuri (Seagate, Maxtor, Western Digital, Samsung) sub diverse denumiri. Fiecare utilizator de calculator trebuie sa invete sa foloseasca toate cele trei modalitati mari de partitionare a hardiscului, dar MunteAlb recomanda in mod special folosirea utilitarului Disk Manager, care este extrem de usoara si intuitiva.

Partitionarea cu ajutorul utilitarului FDISK se face in modul DOS de tip linie de comanda. Utilitarul este inclus pe discheta de pornire ("startup disk") creata cu ajutorul sistemelor de operare Windows ME sau Windows 98 (95). Dezavantajul acestui tip de partitionare este ca poate crea doar partitii de tip FAT 32 sau FAT 16, deci nu si partitii NTFS.

Obtinerea unei dischete de pornire in Windows ME se face in felul urmator : Facem clic pe butonul "Start" de pe suprafata de lucru ("desktop"). Facem apoi clic pe "Settings" si ulterior pe optiunea "Control Panel" (panou de control) care apare intr-un meniu care se deschide la dreapta. In panoul de control facem dublu clic pe iconita "Add/Remove Programs" (adauga/inlatura programe). Va apare o multifereastra in care facem clic pe "Startup Disk" pentru a face sa apara fereastra respectiva. Introducem o discheta goala in unitatea de discheta si apoi facem clic pe butonul "Create Disk". Procedeul dureaza citeva minute. Scoatem discheta si o protejam la scriere dupa care o introducem inapoi in unitatea de discheta. Daca nu avem un calculator cu SO Windows instalat disponibil la scoala sau la servici putem fabrica o discheta de pornire la o cafenea internet. O alta posibilitate este sa descarcam de pe situl Boot Disk fisierele necesare crearii unei astfel de dischete.

Sa presupunem ca avem un hardisc nou (nefolosit) de 30 GB pe care dorim sa-l partitionam. Trebuie sa ne hotarim asupra modului de partitionare inainte de a incepe procesul propriu-zis. Putem de exemplu sa cream o partitie de 5 GB (5.000 MB) pentru a instala Windows ME si programele aferente, o partitie de 10 GB (10.000 MB) pe care sa stocam muzica si filme, o partitie de 8 GB (8.000 MB) pentru a depozita fisiere importante si in sfirsit o partitie de 7 GB (7.000 MB) pentru a instala Windows XP si programele aferente.

Putem de asemenea sa nu instalam decit un sistem de operare si ca urmare sa facem doar doua partitii, una cu sistemul de operare si programele aferente si alta cu fisiere importante. Putem sa avem numai o singura partitie daca dorim acest lucru. Numarul de partitii si numarul de sisteme de operare instalate depind de preferintele personale si/sau de modalitatea de lucru cu calculatorul. In mod evident, cel mai simplu este sa nu avem decit o singura partitie insa este recomandat sa avem cel putin doua, una pentru SO si alta pentru depozitarea unor date importante.

Avind discheta de pornire in unitatea de discheta pornim calculatorul. Tinem apasata tasta Delete pentru a ajunge la ecranul principal al biosului. Apasam pe tasta cu sageata in jos pina ajungem la sectiunea "Advanced BIOS Features" care este de obicei a doua incepind de sus. Apasam tasta Enter. In ecranul care apare selectam rubrica "First Boot Device" si verificam daca linga ea este scris [Floppy]. Daca este scris altceva apasam pe tasta "Page Up" (sau "Page Down") pina apare scris "Floppy". De asemenea ne asiguram ca la rubrica "Secondary Boot Device" este scris [HDD-0]. Daca nu este scris procedam ca mai sus. Apasam apoi tasta Esc si ne reintoarcem la ecranul principal al biosului. Selectam optiunea "Save&Exit Setup" si apasam tasta Enter. Calculatorul va porni butind (incarcind fisierele de pornire) de pe discheta.

Va apare un ecran negru cu titlul "Microsoft Windows Millenium Startup Menu" pe care ne sint prezentate patru optiuni. Alegem optiunea "Start computer without CD-ROM support" apasind tasta "2" si apoi tasta Enter (in fapt putem alege oricare dintre optiuni dar este recomandata optiunea 2). Calculatorul va incepe sa incarce in memorie programele prezente pe discheta si dupa citeva minute va apare promptul liniei de comanda care este " A:\> " (fara ghilimele).

Scriem " fdisk" (fara ghilimele) in continuarea promptului si apasam tasta Enter. Va apare un ecran care prezinta un text lung. Acesta incepe cu "Your computer has a disk larger than 512 MB" si se termina cu "Do you wish to enable large disk support (Y/N)....? [Y] ". Apasam pe tasta Enter pentru a valida optiunea "Yes".

Va apare un ecran cu titlul "FDISK Options" in care sint prezente patru sau cinci optiuni numerotate. Sub optiuni se afla scris "Enter choice" (selecteaza optiunea) linga care este scrisa o cifra care arata optiunea selectata curent. Alegem optiunea "Create DOS Partition or Logical DOS drive" apasind pe tasta "1" si apoi pe tasta Enter.

Va apare un ecran cu titlul "Create DOS Partition or Logical DOS drive" in care sint prezente trei optiuni numerotate. Sub optiuni se afla scris "Enter choice" linga care este scrisa o cifra care arata optiunea selectata curent. Alegem optiunea "Create Primary DOS Partition" apasind pe tasta "1" si apoi pe tasta Enter. In josul ecranului va apare scris "Verifying disk integrity" si procentul de indeplinire a acestei sarcini. Dupa citeva minute va apare pe ecran textul "Do you wish to use the maximum available size for a Primary DOS Partition and make the partition active (Y/N)...? [Y] " (doriti sa alocati tot spatiul de pe hardisc unei singure partitii si sa o faceti activa?). Apasam pe tasta "N" (raspunzind deci cu nu la intrebare) si apoi pe tasta Enter indicind astfel faptul ca dorim sa avem mai multe partitii pe hardisc. Daca am apasa doar pe tasta Enter am lasa validat raspunsul la intrebare ca fiind da ("yes") iar hardiscul nu va contine decit o singura partitie, ceea ce nu este indicat daca avem un hardisc de dimensiuni mari. In josul ecranului va apare scris din nou "Verifying disk integrity" si procentul de indeplinire a acestei sarcini. Urmeaza etapa de creare a partitiei primare.

Va apare un ecran pe care scrie in partea de sus: "Total disk size is 29322 Mbytes.Maximum space available for partition is 29322 Mbytes (100 %).Enter partition size in Mbytes or percent of disk space (%) to create a Primary DOS Partition............................[29322]". Scriem dimensiunea partitiei primare in MB si numarul ales va apare intre crosete inlocuindu-l pe cel care arata capacitatea maxima a hardiscului (de ex. tastam 5000) si apoi apasam tasta Enter.

Partitia primara va fi creata instantaneu. Va apare un ecran pe care scrie :

Partition Status Type Volume Label Mbytes System Usage

C: 1 PRI DOS 5005 UNKNOWN 17%

Apasam tasta Esc si ne intoarcem la ecranul "FDISK Options". Alegem din nou optiunea "Create DOS partition or Logical DOS Drive" apasind tasta "1". Va apare din nou ecranul de creare a partitiilor. De aceasta data alegem optiunea "Create Extended DOS Partition" apasind tasta "2". In josul ecranului va apare scris din nou "Verifying disk integrity" si procentul de indeplinire a acestei sarcini care dureaza citeva minute. Urmeaza etapa de creare a partitiei extinse.

Va apare un ecran pe care scrie in partea de sus: "Total disk size is 29322 Mbytes.Maximum space available for partition is 24317 Mbytes (83 %). Enter partition size in Mbytes or percent of disk space (%) to create an Extended DOS Partition............................[24317]". Alegem ca partitia extinsa sa ocupe tot spatiul ramas pe hardisc (indicat deja intre crosete), deci nu scriem nimic ci doar apasam tasta Enter.

Partitia extinsa va fi creata instantaneu. Va apare un ecran pe care scrie :

Partition Status Type Volume Label Mbytes System Usage

C: 1 PRI DOS 5005 UNKNOWN 17%

2 EXT DOS 24317 UNKNOWN 83%

Apasam tasta Esc si va apare un ecran cu textul "No Logical drives Defined" iar in josul ecranului apare scris din nou "Verifying disk integrity" si procentul de indeplinire a acestei sarcini care dureaza citeva minute. Urmeaza etapa de creare a discurilor logice. Am hotarit sa cream trei discuri logice cu dimensiunile de 10 GB, 8 GB respectiv 7 GB.

Va apare un ecran pe care scrie in partea de jos: "Total Extended DOS Partition size is 24317 Mbytes. Maximum space available for logical drive is 24317 Mbytes (100 %). Enter logical drive size in Mbytes or percent of disk space (%) ......................[24317]". Scriem (tastam) 10000 (numar care va apare intre crosete) pentru a crea un disc logic de 10 GB si apasam tasta Enter. Primul disc logic va fi creat instantaneu. Va apare un ecran pe care scrie in partea de sus:

Drive Volume Label Mbytes System Usage

D: 10001 UNKNOWN 41%

In partea de jos a ecranului scrie "Logical DOS Drive created, drive letters changed or added" si va apare scris din nou "Verifying disk integrity" si procentul de indeplinire a acestei sarcini care dureaza citeva minute. Urmeaza etapa de creare a celui de-al doilea disc logic.

Va apare un ecran pe care scrie in partea de jos: "Total Extended DOS Partition size is 24317 Mbytes. Maximum space available for logical drive is 14316 Mbytes (59 %).Enter logical drive size in Mbytes or percent of disk space (%) ......................[14316]". Scriem (tastam) 8000 (numar care va apare intre crosete) pentru a crea un disc logic de 8 GB si apasam tasta Enter. Al doilea disc logic va fi creat instantaneu. Va apare un ecran pe care scrie in partea de sus:

Drive Volume Label Mbytes System Usage

D: 10001 UNKNOWN 41%

E: 8001 UNKNOWN 33%

In partea de jos a ecranului scrie "Logical DOS Drive created, drive letters changed or added" si va apare scris din nou "Verifying disk integrity" si procentul de indeplinire a acestei sarcini care dureaza citeva minute. Urmeaza etapa de creare a celui de-al treilea disc logic.

Va apare un ecran pe care scrie in partea de jos: "Total Extended DOS Partition size is 24317 Mbytes. Maximum space available for logical drive is 6315 Mbytes (26 %).Enter logical drive size in Mbytes or percent of disk space (%) ......................[6315]". Cel de-al treilea disc este si ultimul, de aceea trebuie sa ocupe tot spatiul ramas. Nu mai scriem nimic ci doar apasam tasta Enter. Al treilea disc logic va fi creat instantaneu. Va apare un ecran pe care scrie in partea de sus:

Drive Volume Label Mbytes System Usage

D: 10001 UNKNOWN 41%

E: 8001 UNKNOWN 33%

F: 6315 UNKNOWN 26%

In partea de jos a ecranului este scris : "All available space in the Extended DOS Partition has been assigned to logical drives" (tot spatiul disponibil pe partitia extinsa a fost alocat discurilor logice). Sistemul de operare va vedea patru hardiscuri (C, D, E, F) mai mici, in loc de unul singur (C) mai mare.

Daca dorim sa avem doar doua partitii pe hardisc (in loc de patru ca in exemplul de mai sus) va trebui sa cream un singur disc logic (primul disc logic) care sa ocupe tot spatiul partitiei extinse. Daca dorim sa cream mai multe discuri logice, nu numai patru, folosim modelul de mai sus pentru a crea numarul dorit de discuri logice.

Am terminat configurarea partitiilor. Apasam tasta Esc si ne vom intoarce la ecranul "FDISK Options". Urmeaza etapa de stabilire a partitiei active.

1.4 STABILIREA PARTITIEI ACTIVE

Alegem optiunea "Set active partition" apasind tasta "2" si apoi tasta Enter. Va apare un ecran pe care scrie:

Partition Status Type Volume Label Mbytes System Usage

C: 1 PRI DOS 5005 UNKNOWN 17%

2 EXT DOS 24317 UNKNOWN 83%

Select the partition you want to make active.........[ _ ]

Apasam tasta "1" si apoi tasta Enter. Partitia primara va fi stabilita ca partitie activa. In ecranul urmator va apare iarasi tabelul de mai sus dar in dreptul partitiei primare, la sectiunea "Status", va apare scrisa litera "A". Apasam tasta Esc si ne vom intoarce la ecranul "FDISK Options".

Apasam tasta Esc pentru a parasi utilitarul de partitionare FDISK. Va apare un ecran pe care scrie : "You must restart your system for the changes to take effect. Any drives you have created or changed must be formatted after you restart " (Sistemul trebuie repornit pentru ca schimbarile efectuate sa fie instaurate. Orice disc care a fost creat sau caruia i-a fost schimbata litera trebuie formatat dupa repornirea sistemului). Apasam inca o data tasta Esc si de aceasta data am parasit FDISK si ne-am intors la un ecran care are doar un prompt al liniei de comanda (A:\>). Am terminat partitionarea hardiscului.

Repornim calculatorul apasind in acelasi timp pe tastele Ctrl, Alt si Delete (Ctrl+Alt+Del). Va apare din nou ecranul negru cu titlul "Microsoft Windows Millenium Startup Menu" pe care ne sint prezentate patru optiuni. Alegem optiunea "Start computer without CD-ROM support" apasind tasta "2" si apoi tasta Enter iar dupa citeva minute va apare promptul liniei de comanda. Urmeaza etapa de formatare a discurilor create (vezi mai jos).

Daca avem un hardisc deja partitionat (un hardisc deja folosit) si dorim sa-l repartitionam va trebui sa stergem partitiile existente. Inainte de a face acest lucru trebuie sa salvam pe alt hardisc, pe niste CD-uri sau pe niste dischete datele de pe hardisc pe care dorim sa le pastram.

Pornim calculatorului cu ajutorul dischetei de pornire. Va apare un ecran negru cu titlul "Microsoft Windows Millenium Startup Menu" pe care ne sint prezentate patru optiuni. Daca dorim sa vedem cum este partitionat hardiscul alegem optiunea "Display partition information" apasind tasta "4" si apoi tasta Enter. In functie de ceea ce observam putem sterge unele partitii si pastra altele (recomandat pentru utilizatorii avansati). Daca nu ne intereseaza pastrarea (fie si partiala) a partitionarii deja existente, pentru ca dorim sa partitionam discul dupa preferintele noastre, putem sa alegem direct optiunea "Delete partition or logical DOS drive" apasind tasta "3" si apoi tasta Enter. Aceasta optiune este cea recomandata pentru ca ea ne permite sa luam totul de la zero.

Va apare un ecran in care ni se prezinta patru optiuni care se refera pe rind la stergerea partitiei primare, a celei extinse, a discurilor logice si a partitiilor non-DOS (instalate de alte sisteme de operare decit Windows). Stergerea partitiilor non-DOS (daca le avem) trebuie sa se faca prima. Stergerea partitiilor DOS trebuie sa se faca in ordinea inversa crearii lor.

Sa presupunem ca avem un hardisc care contine numai partitii de tip FAT.

Alegem optiunea "Delete Logical DOS Drives" apasind tasta "3" si apoi tasta Enter. Va apare un ecran care contine un avertisment (cum ca datele de pe discurile sterse vor fi pierdute) si un tabel cu discurile logice existente. Vom fi intrebati care din discuri dorim sa-l stergem.Scriem litera corespunzatoare (de ex. F) si apasam tasta Enter. Apoi vom fi intrebati care este eticheta discului ("disk label"). Discurile sint etichetate dupa formatare (vezi mai jos) iar eticheta este prezenta in tabel in dreptul discului pe coloana "Volume Label". Scriem eticheta discului si apasam tasta Enter (daca nu este definita eticheta apasam direct Enter). Vom fi intrebati daca sintem siguri de decizia luata.Apasam tasta "Y" pentru a raspunde afirmativ si apoi tasta Enter. Discul logic va fi sters. Continuam sa stergem si restul de discuri logice procedind in acelasi fel. Cind am terminat vom fi atentionati ca nu mai exista discuri logice in partitia extinsa. Apasam tasta Esc si ne vom intoarce la ecranul "FDISK Options".

Alegem optiunea "Delete partition or Logical DOS Drive" apasind tasta "3" si apoi tasta Enter.

Alegem optiunea "Delete Extended DOS Partition" apasind tasta "2" si apoi tasta Enter. Va apare un ecran care contine un avertisment (cum ca datele de pe partitia extinsa vor fi pierdute) si un tabel cu partitia primara si cea extinsa. Vom fi intrebati daca sintem siguri de decizia luata.Apasam tasta "Y" pentru a raspunde afirmativ si apoi tasta Enter. Partitia extinsa va fi stearsa. Apasam tasta Esc si ne vom intoarce la ecranul "FDISK Options".

Alegem optiunea "Delete Partition or Logical DOS Drive" apasind tasta "3" si apoi tasta Enter.

Alegem optiunea "Delete Primary DOS Partition" apasind tasta "1" si apoi tasta Enter. Va apare un ecran care contine un avertisment (cum ca datele de pe partitia primara vor fi pierdute) si un tabel cu caracteristicile partitiei primare. Vom fi intrebati care partitie primara dorim sa o stergem. Scriem cifra "1" si apasam tasta Enter. Apoi vom fi intrebati care este eticheta partitiei. Scriem eticheta si apasam Enter (daca nu este definita eticheta apasam direct Enter). Vom fi intrebati daca sintem siguri de decizia luata. Apasam tasta "Y" pentru a raspunde afirmativ si apoi tasta Enter. Partitia primara va fi stearsa. Apasam tasta Esc si ne vom intoarce la ecranul "FDISK Options".

Toate partitiile au fost sterse. Urmeaza etapa de creare a partitiilor, in care definim dupa preferintele personale o partitie primara, una extinsa si un numar variabil de discuri logice. Procedam cum a fost explicat mai sus.

Continuam cu exemplul de mai sus. Am partitionat hardiscul si avem acum patru discuri (C, D, E, F) care trebuie formatate pe rind.

Pornim calculatorul cu butare de pe discheta de pornire asa cum a fost explicat anterior. Va apare un ecran negru cu titlul "Microsoft Windows Millenium Startup Menu" pe care ne sint prezentate patru optiuni. Alegem optiunea "Start computer without CD-ROM support" apasind tasta "2" si apoi tasta Enter. Dupa citeva minute va apare promptul liniei de comanda care este " A:\> " (fara ghilimele).

Scriem " format c: " (fara ghilimele) in continuarea promptului si apasam tasta Enter. Intre cuvintul format si litera c se afla un spatiu (trebuie sa apasam pe bara de spatiu dupa ce scriem cuvintul format). Intre litera c si semnul : nu se afla nici un spatiu.

Va apare un avertisment : Warning all data on non-removable disk C: will be lost.Proceed with format (Y/N)? ("Atentie,toate datele de pe hardiscul C: vor fi pierdute. Continuam operatia de formatare (da/nu)?"). Apasam tasta "Y" raspunzind afirmativ la intrebare.

Procesul de formatare va incepe si va dura un numar de minute care este in functie de capacitatea partitiei formatate. Partitia C: are 5 GB deci procesul va dura intre 5 si 10 minute. La terminare va apare scris "Format complete" si apoi vor fi prezentate citeva date tehnice referitoare la partitia formatata. De asemenea ni se cere sa stabilim o eticheta pentru partitie. Numele etichetei este o alegere personala si poate avea maximum 11 caractere (de exemplu pentru partitia C: putem alege eticheta WIN ME). Scriem numele etichetei si apasam tasta Enter. Ne vom intoarce la promptul liniei de comanda.

Repetam procedeul de mai sus si cu partitiile urmatoare (scriem format d: , format e: , etc.) si stabilim eticheta fiecarei partitii. De ex. pentru partitia D: putem alege eticheta "Multimedia", pentru partitia E: eticheta "Arhiva" iar pentru partitia F: eticheta "WIN XP".

Dupa ce am formatat toate partitiile sintem pregatiti sa instalam sistemul (sau sistemele) de operare.

PARTITIONAREA SI FORMATAREA CU UTILITARELE INCLUSE ÎN WINDOWS XP

Sistemul de operare Windows XP permite doua tipuri de partitionare, cu ajutorul carora putem crea atit partitii NTFS, cit si FAT 32 sau FAT 16. Primul tip presupune partitionarea hardiscului inainte de instalarea SO si are loc in mod DOS, folosind utilitarul care porneste automat atunci cind initiem procedura de instalare a Windows XP. Faptul ca acest tip de partitionare este legat de procedura de instalare a Windows XP reprezinta un dezavantaj. Al doilea tip presupune partitionarea dupa instalarea SO si are loc in mod Windows, folosind utilitarul de administrare a hardiscului ("Disk Management") inclus in Windows XP. Acest din urma tip are dezavantajul ca este valabil doar daca partitia pe care este instalat SO Windows XP nu ocupa tot spatiul de pe hardisc.

Mai jos vor fi prezentate pas cu pas etapele care trebuie parcurse folosind cele doua modalitati de partitionare amintite.

1.1 AFISAREA LISTEI DE PARTITII

Sa presupunem ca avem un hardisc de 30 GB pe care sint instalate sistemele de operare Windows ME, Windows XP Home Edition si Linux. Dorim sa stergem partitiile de pe acest hardisc si sa reinstalam sistemele de operare pe curat. Hardiscul are o partitie FAT 32 (pe care se afla SO Windows ME), o partitie NTFS (pe care se afla SO Windows XP), doua partitii ext2 (pe care se afla SO Linux) si o partitie FAT 32 folosita pentru stocarea datelor importante.

Setam in bios CD-ROM-ul ca prim-dispozitiv de butare (vezi procedura detaliata in capitolul "Setarea ordinii de butare" de la sectiunea "Configurarea biosului") si ne intoarcem la ecranul principal al biosului. Introducem in calculator CD-ROM-ul de instalare a Windows XP (CD-ul original este butabil) si repornim calculatorul apasind in acelasi timp pe tastele Ctrl, Alt si Delete (combinatia de taste Ctrl+Alt+Del). Dupa repornire va apare in josul ecranului instructiunea "Press any key to boot from CD" ("apasa orice tasta pentru a buta de pe CD") pe care trebuie sa o indeplinim. Respectarea acestei instructiuni este importanta pentru ca daca avem deja un SO instalat pe hardisc si nu apasam una din taste calculatorul va buta de pe hardisc si va incarca SO deja instalat. Daca insa hardiscul nu are pe el un SO (de ex. este un hardisc nou) butarea de pe CD este automata, deci nu este nevoie sa mai apasam o tasta in prealabil. Procesul de butare de pe CD va lua citeva minute, timp in care se incarca fisierele necesare pentru configurarea instalarii Windows XP.

Apare un ecran cu titlul "Welcome to Setup" care are trei optiuni:

* To set up Windows XP now, press Enter ("pentru a instala Windows XP acum, apasa tasta Enter").

* To repair a Windows XP installation using Recovery Console, press R ("pentru a repara o instalare anterioara a Windows XP folosind Consola de Recuperare, apasa tasta R").

* To quit Setup, without installing Windows XP, press F3 ("pentru a parasi utilitarul de instalare, fara a instala Windows XP, apasa tasta F3").

Apasam tasta Enter pentru a continua instalarea. Apare un ecran nou care contine licenta de folosire a SO. Derulam textul cu tastele PageUp si PageDown si il citim. Avem doua optiuni, anume sa acceptam licenta si sa apasam pe tasta F8 ("I Agree" - sint de acord) pentru a continua instalarea sau sa nu acceptam termenii licentei si in acest caz daca apasam pe tasta Esc ("I do not agree" - nu sint de acord) procedura de instalare va fi oprita. Daca sintem de acord cu licenta apasam tasta F8.

Daca avem deja pe hardisc o partitie care contine SO Windows XP va apare un ecran cu textul : "If one of the following Windows XP installations is damaged, Setup can try to repair it. Use the Up and Down arrow keys to select the installation." ("Daca una din urmatoarele instalari ale Windows XP este deteriorata, utilitarul de instalare poate incerca sa o repare. Foloseste tastele cu sageti in sus si in jos pentru a selecta instalarea respectiva.")

* To repair the selected Windows XP installation press R ("pentru a repara instalarea Windows XP selectata, apasa tasta R").

* To continue installing a fresh copy of Windows XP without repairing press Esc ("pentru a continua instalarea unei copii noi de Windows XP, apasa tasta Esc").

Apasam tasta Esc. Va apare un ecran care contine lista partitiilor de pe hardisc si care contine urmatorul text : "The following list shows the existing partitions and unpartitioned space on this computer. Use the Up and Down arrow keys to select an item in the list." ("Lista de mai jos prezinta partitiile existente pe acest computer, ca si spatiul ramas nepartitionat. Foloseste tastele cu sageti in sus si in jos pentru a selecta un element din lista.")

* To set up Windows XP on the selected item press Enter ("pentru a instala Windows XP pe elementul [partitia] selectat, apasa tasta Enter")

* To create a partition in the unpartitioned space, press C ("pentru a crea o partitie in spatiul nepartitionat, apasa tasta C")

* To delete the selected partition, press D ("pentru a sterge partitia selectata, apasa tasta D")

Lista cu partitii detectate de utilitarul de partitionare este urmatoarea :

29322 MB Disk 0 at id 0 on bus 0 on atapi (MBR)

* C: Partition1 (WINDOWS ME) [FAT 32] 15006 MB (1878 MB Free)

* D: Partition2 (WINDOWS XP) [NTFS] 5028 MB (3004 MB Free)

* G: Partition3 (UNKNOWN) 3498 MB (3498 MB Free)

* H: Partition4 (UNKNOWN) 1475 MB (1474 MB Free)

* E: Partition5 (DEPOZIT) [FAT 32] 4314 MB (421 MB Free)

Utilitarul de partitionare identifica in mod corect partitiile FAT si NTFS existente pe hardisc. Cele doua partitii marcate ca "unknown" (sistem de fisiere necunoscut) sint partitiile "root" si "swap" formatate cu sistemul de fisiere "ext2" folosit pentru SO Linux.

In partea de jos a ecranului sint scrise comenzile care trebuie utilizate si anume : Enter = Install, D = Delete Partition si F3 = Quit. Daca selectam o anumita partitie si apasam tasta Enter va fi declansata procedura de instalare a Windows XP. Daca dupa selectare apasam tasta D, partitia va fi stearsa. Apasarea tastei F3 va determina parasirea completa a utilitarului de instalare. Asa cum am spus, in acest exemplu dorim sa stergem partitiile existente si sa cream apoi altele noi.

Daca avem un hardisc nou (de-abia cumparat) acesta nu are nici o partitie pe el si va fi raportat de Instalatorul ("Setup") Windows XP ca fiind alcatuit din spatiu nepartitionat. De exemplu daca hardiscul nostru de 30 GB ar fi fost nou lista de mai sus ar fi avut un singur element :

* Unpartitioned Space 29322 MB

Modalitatea de partitionare a unui hardisc nou cu Instalatorul din Windows XP este explicata in capitolul 1.3 ("Crearea Unor Noi Partitii") de mai jos si este identica cu cea folosita pentru un hardisc folosit de pe care am sters toate partitiile.

Selectam prima partitie (C:) si apoi apasam tasta D. Aceasta este partitia primara si ca urmare vom fi atentionati ca stergerea ei are unele consecinte de care trebuie sa fim constienti. Va apare textul urmator :

"The partition you tried to delete is a system partition. System partitions may contain diagnostic or hardware configuration programs, programs to start operating systems (such as Windows XP) or other manufacturer related programs. Delete a system partition only if you are sure that it contains no such programs or if you are willing to lose them. Deleting a sytem partition may prevent your computer from starting from the hard disk until you complete the installation of Windows XP."

("Partitia pe care ai incercat sa o stergi este o partitie de sistem [primara]. Partitiile de sistem pot contine programe de configurare si diagnosticare a componentelor hardware, programe de pornire a unor SO (ca Windows XP) sau alte programe incluse de fabricantul calculatorului. Sterge o partitie de sistem doar daca esti sigur ca nu contine astfel de programe sau daca esti dispus sa le pierzi. Stergerea unei partitii de sistem poate impiedica computerul sa porneasca de pe hardisc pina la terminarea operatiei de instalare a Windows XP.")

Avem doua optiuni si anume :

* To delete this partition, press Enter. Setup will prompt you for confirmation before deleting the partition. ("Pentru a sterge partitia [de sistem] selectata, apasa tasta Enter. Instalatorul va solicita o confirmare inainte de stergerea partitiei.")

* To go back to the previous screen without deleting the partition, press Esc. ("Pentru a te intoarce la ecranul anterior, apasa tasta Esc.")

Apasam tasta Enter pentru a sterge partitia primara [de sistem] (C:). Apare un ecran de confirmare a dorintei noastre, care are textul : "You asked Setup to delete the partition C: Partition1 (WINDOWS ME) [FAT 32] 15006 MB (1878 MB Free)" ("Ai cerut Instalatorului sa stearga partitia C:). Avem doua optiuni :

* To delete this partition, press L. Caution : All data on this partition will be lost. ("Pentru a sterge aceasta partitie, apasa tasta L. Atentie : Toate datele de pe aceasta partitie vor fi pierdute.")

* To go back to the previous screen without deleting the partition, press Esc. ("Pentru a te intoarce la ecranul anterior fara a sterge partitia, apasa tasta Esc.")

Apasam tasta L pentru a sterge partitia C. Ne vom intoarce la ecranul care prezinta lista partitiilor de pe hardisc si vedem ca locul partitiei sterse a fost luat de un spatiu nepartitionat. Lista arata acum astfel :

* Unpartitioned Space 15006 MB

* D: Partition2 (WINDOWS XP) [NTFS] 5028 MB (3004 MB Free)

* G: Partition3 (UNKNOWN) 3498 MB (3498 MB Free)

* H: Partition4 (UNKNOWN) 1475 MB (1474 MB Free)

* E: Partition5 (DEPOZIT) [FAT 32] 4314 MB (421 MB Free)

Repetam procedura de stergere cu toate cele patru partitii ramase. Selectam pe rind cite o partitie (cu ajutorul tastelor cu sageti in sus si in jos), apoi apasam tasta D. De fiecare data va apare ecranul de confirmare a stergerii partitiei selectate si va trebui sa apasam pe tasta L pentru a merge mai departe cu decizia de stergere. Lista de partitii se va modifica de fiecare data in mod corespunzator, in locul unei partitii sterse aparind termenul "spatiu nepartitionat".

Dupa stergerea tuturor partitiilor lista va arata in felul urmator :

* Unpartitioned Space 29322 MB

Daca pe hardisc nu am avut anterior nici o partitie (hardiscul era nou) atunci va apare de la inceput ca fiind alcatuit din spatiu nepartitionat si va fi prezentata capacitatea hardiscului, la fel ca mai sus.

Sub lista se afla comenzile pe care le folosim pentru administarea partitiilor :

* To set up Windows XP on the selected item press Enter ("pentru a instala Windows XP pe elementul [partitia] selectat, apasa tasta Enter")

* To create a partition in the unpartitioned space, press C ("pentru a crea o partitie in spatiul nepartitionat, apasa tasta C")

* To delete the selected partition, press D ("pentru a sterge partitia selectata, apasa tasta D")

Fiecare utilizator trebuie sa aleaga marimea partitiilor pe care doreste sa le creeze in functie de necesitatile sale si de modul in care foloseste calculatorul. Aici va fi exemplificata crearea a trei partitii, una de 15 GB si doua de 5 GB (in total 15 + 5 + 5 = 25 GB din 30 GB), fiind lasat si un spatiu nepartitionat pe hardisc. In mod normal nu trebuie lasat spatiu nepartitionat pe hardisc, dar in acest manual el este lasat in scop demonstrativ, pentru a putea exemplifica crearea partitiilor dupa instalarea SO Windows XP. Spatiul lasat nepartitionat nu este pierdut, el va putea fi partitionat ulterior folosind utilitarul de administrare a hardiscului ("Disk Management") inclus in Windows XP.

Apasam tasta C pentru a crea o noua partitie in spatiul nepartitionat, care cuprinde acum intreg hardiscul. Va apare un ecran cu textul : "You asked Setup to create a new partition on 29322 MB Disk 0 at id 0 on bus 0 on atapi (MBR)." ("Ai cerut Instalatorului sa creeze o noua partitie"). Avem doua optiuni :

* To create the new partition, enter the size below and press Enter. ("Pentru a crea noua partitie, completeaza marimea ei mai jos si apoi apasa tasta Enter")

* To go back to the previous screen without creating the partition, press Esc. ("Pentru a te intoarce la ecranul anterior, fara a crea partitia, apasa tasta Esc.")

Sub aceste instructiuni sint specificate marimea maxima si minima a partitiei ce poate fi creata si avem posibilitatea sa specificam care sa fie marimea partitiei pe care dorim sa o cream.

* The minimum size for the new partition is 0 megabytes (MB)

* The maximum size for the new partition is 29314 megabytes (MB)

* Create partition of size (in MB) : 29314

Pe rindul unde trebuie sa specificam marimea partitiei este deja completata capacitatea maxima a hardiscului, asta in caz ca am dori sa cream o singura partitie. Este insa recomandat sa cream mai multe partitii si de aceea stergem valoarea prezenta cu ajutorul tastei Backspace si tastam capacitatea in MB pe care o dorim pentru partitia C. De exemplu daca dorim ca aceasta partitie sa aiba 15 GB (15000 MB) tastam 15000. Pentru tastare folosim tastele cu cifre care se afla deasupra tastelor cu litere. Daca dorim sa folosim tastele cu cifre aflate la partea din dreapta a tastaturii, trebuie in prealabil sa apasam tasta Num Lock, iar ledul cu acelasi nume de pe tastatura se va aprinde.

Sub lista de optiuni se afla tastele pe care putem sa le folosim in aceasta situatie : Enter = Create ("Creeaza") si Esc = Cancel ("Anuleaza"). Dupa ce am completat marimea partitiei apasam tasta Enter si va fi creata automat o partitie de marimea specificata de noi. Ne vom intoarce la ecranul cu lista de partitii de pe hardisc, care arata acum astfel :

* C: Partition1 [New (Raw)] 14998 MB (14998 MB Free)

* Unpartitioned Space 14324 MB

Selectam spatiul nepartitionat ramas si reincepem procedura de creare a unei noi partitii apasind tasta C. Va apare ecranul in care trebuie sa specificam marimea partitiei pe care dorim sa o cream. Procedam asa cum a fost explicat mai sus, stergem valoarea propusa implicit si tastam capacitatea dorita in MB (de ex. 5000). Dupa crearea partitiei D: ne vom intoarce la ecranul cu lista de partitii. Mai cream o partitie noua E: si specificam marimea ei (de ex. tot 5000 MB). La sfirsitul acestor operatii lista de partitii de pe hardisc va fi urmatoarea :

* C: Partition1 14998 MB (14998 MB Free)

* D: Partition2 4997 MB (4997 MB Free)

* E: Partition3 4997 MB (4997 MB Free)

* Unpartitioned Space 4322 MB

* Unpartitioned Space 8 MB

Repet, am lasat in acest exemplu spatiu nepartitionat doar in scop demonstrativ. In spatiul de 4322 MB ramas ar putea fi creata acum prin procedeul explicat mai sus o a patra partitie (F:), dar voi face acest lucru dupa instalarea Windows XP. Insa in micul spatiu nepartitionat de 8 MB care a aparut nu mai poate fi creata vreo partitie, pentru ca el este folosit de SO Windows pentru stocarea informatiilor legate de administrarea hardiscului.

Atentie, daca in procesul de creare a unei noi partitii am selectat din greseala un spatiu partitionat, (de ex. partitia nou creata C:) si am apasat tasta Enter va fi declansata procedura de instalare a SO Windows XP. In acest caz (care trebuie totusi evitat, desi nu este deloc grav) partitionarea spatiului ramas pe hardisc poate fi facuta dupa instalarea Windows XP.

1.4 FORMATAREA PARTITIILOR CREATE 

Folosind utilitarul de administrare a hardiscului inclus in Instalatorul ("Setup") Windows XP este posibil sa cream oricite partitii dorim, dar de formatat putem sa formatam doar una din ele, pe aceea pe care dorim sa instalam Windows XP. Celelalte partitii le vom formata foarte usor dupa terminarea instalarii sistemului de operare.

Selectam partitia C: si apasam tasta Enter pentru a continua cu procesul de instalare a Windows XP. Apare un ecran in care trebuie sa selectam sistemul de fisiere (FAT sau NTFS) pe care dorim sa-l folosim pentru partitia selectata. Pe ecran se afla scris mesajul :

"The partition you selected is not formatted. Setup will now format the partition. Use the Up and Down keys to select the file system you want, and then press Enter. If you want to select a different partition for Windows XP, press Esc. ("Partitia pe care ai selectat-o nu este formatata. Instalatorul va formata acum partitia. Foloseste tastele cu sageata in sus sau in jos pentru a selecta sistemul de fisiere pe care il doresti, apoi apasa tasta Enter. Daca doresti sa selectezi o alta partitie pentru instalarea Windows XP, apasa tasta Esc.")

Avem la dispozitie urmatoarele optiuni :

* Format the partition using the NTFS file system (Quick)

* Format the partition using the FAT file system (Quick)

* Format the partition using the NTFS file system

* Format the partition using the FAT file system

Sub lista de optiuni se afla tastele pe care putem sa le folosim in aceasta situatie : Enter = Continue ("Continua") si Esc = Cancel ("Anuleaza").

Nu exista diferente calitative intre formatarea rapida si cea normala. Singura diferenta este determinata de faptul ca formatarea normala dureaza ceva mai mult, pentru ca inainte de formatare partitia este verificata pentru descoperirea unor eventuale defecte ale hardiscului. In caz ca sint detectate astfel de defecte, pe portiunile respective nu vor fi scrise date, deci vom avea siguranta ca SO Windows XP va functiona corespunzator, pentru ca toate fisierele sale vor fi copiate pe portiuni functionale ale hardiscului.

Selectam optiunea "Format the partition using the NTFS file system" si apasam tasta Enter. Apare alt ecran cu textul "Please wait while Setup formats the partition" ("Asteapta te rog ca Instalatorul sa formateze partitia"). Pe ecran se poate observa progresia formatarii sub forma unei bare care se coloreaza treptat. Durata formatarii unei partitii de 15 GB este de aproximativ 5 minute.

Dupa terminarea formatarii partitiei C: incepe procesul propriu-zis de instalare a SO Windows XP prin copierea automata pe hardisc a fisierelor necesare acestuia.

Formatarea partitiilor D: si E: va avea loc dupa terminarea instalarii si va fi explicata in detaliu mai jos.

2. PARTITIONAREA HARDISCULUI DUPA INSTALAREA WINDOWS XP 

2.1 AFISAREA LISTEI DE PARTITII

Sistemul de operare Windows XP ne permite sa administram hardiscul cu ajutorul utilitarului "Disk Management", care poate fi accesat din Panoul de Control ("Control Panel"). Pentru a afisa panoul de control facem clic pe butonul "Start" si apoi in meniul care apare facem clic pe optiunea "Control Panel". Va apare o fereastra cu mai multe iconite care simbolizeaza diferitele sectiuni ale panoului. . Daca panoul este afisat in modul "Category View" (modul implicit) facem clic pe iconita sectiunii "Performance and Maintenance" ("Performanta si Intretinere") si va fi afisat continutul acestei sectiuni. Daca panoul este afisat in modul "Classic View" facem dublu-clic direct pe iconita "Administrative Tools". Facem clic pe iconita "Administrative Tools" ("Instrumente de Administrare") si va fi afisata o lista cu scurtaturi catre programele de administrare a sistemului. Facem dublu-clic pe iconita "Computer Management" ("Administrarea Calculatorului") si va apare o noua fereastra, pe care trebuie mai intii sa o maximizam. In compartimentul din stinga al ferestrei "Computer Management" este afisata o lista cu instrumentele de administare grupate in trei categorii ("System", "Storage" si "Services and Applications"). Daca facem clic pe numele unui instrument din lista acesta va fi afisat in compartimentul din dreapta.

Pentru a afisa utilitarul de partitionare si formatare va trebui sa facem clic pe instrumentul "Disk Management", din categoria "Storage" ("Stocare"). Va apare o lista cu partitiile existente pe hardisc si sub ea o diagrama a acestora sub forma unor blocuri dreptunghiulare.

2.2 CREAREA PARTITIILOR

Partitiile noi pot fi create doar daca avem pe hardisc spatiu ramas nepartitionat. Procedeul este extrem de usor si va fi exemplificat folosind spatiul pe care l-am lasat nepartitionat in mod intentionat. Facem clic dreapta cu mausul pe blocul de 4.22 GB ("Free Space") si in meniul care apare facem clic pe optiunea "New Logical Drive" ("Nou Disc Logic").

* Va apare prima fereastra a "Vrajitorului de Partitionare si Formatare" ("New Partition Wizard") in care vom face clic pe butonul "Next".

* Apare a doua fereastra a vrajitorului, unde este deja selectat tipul partitiei ("Logical Drive"), iar noua nu ne ramine decit sa facem clic pe butonul "Next".

* In a treia fereastra a vrajitorului trebuie sa alegem marimea noii partitii exprimata in MB, tinind cont de limitele minima si maxima care sint specificate. Tastam in cimpul denumit "Partition size in MB" numarul de megabytes dorit (sau folosim sagetutele de linga cimp) si apoi facem clic pe butonul "Next". Pentru exemplul nostru vom aloca tot spatiul ramas (2181 MB) pentru noua partitie.

* Fereastra a patra a vrajitorului ne permite sa alegem o litera pentru partitie. In cimpul "Assign the following letter" facem clic pe sagetuta de linga cimp iar in meniul care apare facem clic pe litera dorita, apoi facem clic pe butonul "Next". Este recomandat sa lasam totusi litera alocata automat de vrajitor, in cazul de fata G (litera F era deja rezervata pentru unitatea optica).

* Apare a cincea fereastra a vrajitorului unde trebuie sa specificam preferintele noastre legate de sistemul de fisiere ("file system"), de marimea unitatii de alocare ("allocation unit size") si de numele partitiei. Sistemul de fisiere poate fi de tip NTFS, FAT 32 sau FAT. Facem clic pe sagetuta de linga cimp si in meniul care apare facem clic pe tipul dorit (este recomandat sa alegem fie NTFS, fie FAT 32). Sistemul NTFS este de preferat, avind mai multe avantaje fata de FAT 32, dar si un dezavantaj, anume acela ca fisierele de pe partitie nu vor putea fi accesate decit de sub Windows XP, nu si de sub Windows ME/98 SE. In ceea ce priveste unitatea de alocare, aceasta reprezinta marimea spatiului cel mai mic de pe hardisc care poate stoca un fisier. Vrajitorul va calcula automat marimea optima in functie de marimea partitiei, deci este bine ca utilizatorii incepatori sa lase neschimbata valoarea "Default". In cimpul "Volume Label" scriem un nume pentru partitie, de exemplu "Multimedia" (fara ghilimele) daca avem de gind sa stocam pe ea muzica si filme. Optiunea "Perform a quick format" ne permite sa scurtam considerabil durata de timp cit dureaza formatarea. In cazul in care sintem siguri ca portiunea de hardisc ce trebuie formatata nu are sectoare defecte ("bad sectors") putem bifa aceasta optiune. Optiunea "Enable file and folder compression" daca este bifata face ca datele sa fie stocate pe partitia in cauza in forma comprimata, reducindu-se astfel spatiul folosit de ele. Nu este nevoie sa o bifam acum. Putem seta aceasta particularitate a partitiei dupa formatarea ei, bineinteles daca avem nevoie de ea. Comprimarea nu este disponibila decit pentru partitiile NTFS. Dupa ce am stabilit preferintele noastre referitoare la noua partitie facem clic pe butonul "Next".

* Va apare a sasea fereastra a vrajitorului, care este in acelasi timp ultima. In ea ni se prezinta un sumar al optiunilor noastre in legatura cu noua partitie ce va fi creata. Daca dorim sa facem modificari de ultim moment, ne putem intoarce la ferestrele precedente facind clic pe butonul "Back". Daca optiunile alese deja sint cele mai potrivite facem clic pe butonul "Finish".

* Partitia va fi creata instantaneu si incepe formatarea ei care dureaza citeva minute, in functie de marimea partitiei. La terminarea procesului de formatare apare in diagrama partitiilor caracterizarea "Healthy" sub capacitatea partitiei nou create.

2.3 FORMATAREA PARTITIILOR 

Pentru a formata o partitie facem clic dreapta cu mausul pe blocul din diagrama care simbolizeaza partitia si in meniul care apare facem clic pe optiunea "Format". Va apare a cincea fereastra a vrajitorului de partitionare iar procedura de urmat este cea descrisa mai sus. Formatarea unei partitii sterge toate datele stocate pe ea, deci inainte de a lua decizia de formatare trebuie sa salvam (pe alta partitie, pe discheta sau CD-ROM) datele de care credem ca vom mai avea nevoie.

In exemplul de fata noi am creat trei partitii la instalarea Windows XP, dar dintre acestea numai partitia pe care a fost instalat SO a fost si formatata. Rezulta deci ca noi avem acum doua partitii (D si E) care sint nefunctionale pentru ca sint neformatate. Pentru a le putea folosi va trebui sa le formatam. Facem clic dreapta pe partitia D din diagrama, apoi in meniul care apare facem clic pe optiunea "Format" pentru a lansa vrajitorul de partitionare si formatare. In fereastra acestuia alegem sistemul de fisiere (NTFS sau FAT 32), lasam neschimbata optiunea "Default" pentru unitatea de alocare, scriem un nume pentru partitie si in final facem clic pe butonul "Next". In fereastra nou aparuta revedem optiunile alese si daca ne convin facem clic pe butonul "Finish" pentru a initia formatarea propriu-zisa. Dupa terminarea formatarii partitiei D ea este gata pentru a fi folosita. Repetam procedura si pentru partitia E.

Formatarea unei partitii care are date (fisiere) pe ea decurge similar cu procedura descrisa mai sus, dar dupa ce vom apasa pe butonul "Finish" va apare o minifereastra de avertizare cu textul "Formatting will erase all data on this volume. To format the volume click OK. To quit, click Cancel." ("Formatarea va sterge toate datele de pe aceasta partitie. Pentru a formata partitia, fa clic pe butonul OK. Pentru a parasi procedura de formatare, fa clic pe butonul Cancel"). Facem clic pe butonul "OK" ("Da"). Partitia va fi formatata.

Utilitarul de administrare a hardiscului ne permite sa formatam orice partitie existenta pe hardisc, mai putin acele partitii care contin pe ele sisteme de operare Windows. In cazul acestora comanda de formatare este estompata, pentru ca daca am formata o astfel de partitie toate datele de pe ea ar fi sterse si am fi in situatia sa nu putem reporni calculatorul.

2.4 STERGEREA PARTITIILOR

Stergerea unei partitii elibereaza spatiu pe hardisc si este folosita in special pentru rearanjarea partitiilor. Daca avem o partitie mare o putem sterge si apoi in spatiul nepartitionat aparut putem crea doua partitii mai mici. In mod similar, daca avem doua partitii mici le putem sterge si apoi crea o singura partitie mai mare.

Pentru a sterge o partitie facem clic dreapta cu mausul pe blocul din diagrama care simbolizeaza partitia si in meniul care apare facem clic pe optiunea "Delete Logical Drive". Va apare o minifereastra de avertizare cu textul "All data on this volume will be lost. Do you want to continue?" ("Toate datele de pe aceasta partitie vor fi pierdute. Doresti sa continui?"). Facem clic pe butonul "Yes" ("Da"). Partitia va fi stearsa instantaneu.

Cu ajutorul utilitarului de administrare a hardiscului putem sa stergem orice partitie existenta pe hardisc, cu exceptia acelor partitii care contin pe ele sisteme de operare Windows. In cazul acestora comanda de stergere este estompata, pentru ca daca am sterge o astfel de partitie toate datele de pe ea ar fi pierdute si am fi in situatia sa nu putem reporni calculatorul.

Utilitarul Disk Manager permite partitionarea oricarui tip de hardisc (indiferent de fabricantul sau) intr-un mod usor, intuitiv si rapid. El este disponibil pentru cumparare pe situl firmei producatoare, Kroll Ontrack. Partitionarea cu utilitarul Disk Manager presupune crearea unei dischete speciale de pe care se booteaza in mod DOS grafic, care este asemanator cu interfata grafica din Windows. Acest utilitar ne permite crearea de partitii NTFS si FAT (32 sau 16), urmata de formatarea foarte rapida a lor.

Cei mai mari fabricanti de hardiscuri (Seagate, Maxtor, Western Digital, Samsung) pun la dispozitie pe siturile lor variante personalizate ale acestui utilitar, care pot fi descarcate si folosite in mod gratuit. Astfel, utilitarul oferit de Seagate se numeste Disc Wizard, cel oferit de Maxtor se numeste MaxBlast, cel oferit de Western Digital se numeste Data Lifeguard, iar cel oferit de Samsung a pastrat denumirea de Disk Manager. Aceste utilitare sint practic identice din punct de vedere al interfetei si functionalitatii cu utilitarul Disk Manager produs de Kroll Ontrack, insa au o limitare majora fata de acesta si anume faptul ca fiecare dintre ele poate fi folosit doar pentru partitionarea hardiscurilor fabricate de o singura companie. De exemplu putem folosi MaxBlast doar pentru hardiscuri fabricate de compania Maxtor, iar daca incercam sa il folosim cu hardiscuri fabricate de Seagate, Western Digital sau Samsung va apare un mesaj de eroare. Daca avem in calculator hardiscuri produse de fabricanti diferiti va trebui sa folosim pentru fiecare hardisc utilitarul corespunzator.

Fiecare dintre programele enumerate mai sus este disponibil in doua variante, in functie de mediul in care se va lucra cu ele. Ambele variante sint usor de folosit si au o interfata asemanatoare, dar difera din punctul de vedere al functionalitatii. Varianta pentru mediul DOS are functionalitate completa, ea permitindu-ne sa partitionam si sa formatam orice hardisc pe care il avem in calculator. Varianta pentru mediul Windows are functionalitate limitata, cu ajutorul ei putem sa partitionam si sa formatam orice hardisc din calculator, cu exceptia celui pe care se afla SO Windows. Varianta pentru Windows poate fi folosita daca dorim sa adaugam un hardisc nou la sistem, insa in situatia in care avem un singur hardisc, ea este inutilizabila. Cum cei mai multi din posesorii de calculator au un singur hardisc (de mare capacitate) in calculator, este recomandata descarcarea variantei pentru DOS, a carei utilizare va fi explicata in detaliu. Va fi luat ca exemplu utilitarul MaxBlast cu ajutorul caruia se va partitiona un hardisc Maxtor. Folosirea celorlalte utilitare este similara, daca nu chiar identica. Pot fi partitionate hardiscuri ATA (Parallel ATA) sau SATA (Serial ATA).

Partitionarea si formatarea unui hardisc presupune stergerea tuturor datelor existente pe el. De aceea inainte de a partitiona un hardisc trebuie sa ne asiguram ca nu exista pe acesta date importante pentru noi sau ca am salvat toate datele importante pe alt mediu de stocare (hardisc, CD-ROM, discheta, etc.).

Diablo

In aceasta sectiune va fi expus procesul de creare a unui sistem cu monobootare ("single boot") prin instalarea sistemului de operare Windows ME. Pentru ca lucrurile sa fie intelese mai usor va fi luata ca exemplu instalarea pe hardiscul partitionat cu utilitarul FDISK.

Dupa partitionarea hardiscului (cu FDISK sau cu Disk Manager) pornim calculatorul cu bootare de pe discheta de pornire, care va trebui setata in BIOS ca prim-dispozitiv de bootare, asa cum a fost explicat in Configurarea Biosului. In cazul ca am partitionat hardiscul cu FDISK discheta de pornire ("boot disk") se afla deja in calculator, insa daca am folosit Disk Manager trebuie sa o introducem inainte de a reporni calculatorul (evident, scotind in prealabil discheta pe care se afla Disk Manager).

Va apare un ecran negru cu titlul "Microsoft Windows 98 sau Millenium Startup Menu" pe care ne sint prezentate patru optiuni. Alegem optiunea "Start computer with CD-ROM support" (pornire cu posibilitatea de a folosi unitatea CD-ROM sub mediul DOS) apasind tasta "3" si apoi tasta Enter. Dupa citeva minute va apare promptul liniei de comanda care este " A:\> " (fara ghilimele). Ni se spune si ca CD-ROM-ul este desemnat prin litera H.

Introducem CD-ul de instalare a Windows ME in unitatea CD-ROM. In cazul de fata aceasta este desemnata prin litera H pentru ca avem patru partitii pe hardisc ( C, D, E, F ) si la pornirea de pe discheta se creeaza un disc virtual caruia i se da litera G. Ne mutam cu promptul liniei de comanda pe unitatea CD-ROM, tastind litera unitatii CD-ROM si anume h: si apasind tasta Enter. Promptul se schimba din " A:\> " in " H:\> ". Apoi scriem (tastam) la promptul liniei de comanda " dir/p " (fara ghilimele) si apasam tasta Enter. Va fi afisat continutul CD-ului. Intre fisierele acestuia se afla si unul numit " setup.exe " care este fisierul care initiaza si controleaza procesul de instalare a sistemului de operare.

Scriem setup.exe la promptul liniei de comanda si apasam tasta Enter. Urmeaza un proces de verificare a integritatii partitiilor prin scanarea hardiscului. Acest proces va dura citeva minute si este declansat in momentul in care apasam tasta Enter. Va apare un ecran albastru unde urmarim progresia scanarii pe rind a tuturor partitiilor. La sfirsitul acesteia apasam tasta X (sau selectam butonul Exit de pe ecran si apasam tasta Enter) si va incepe procesul propriu-zis de instalare a sistemului de operare.

Va apare o fereastra pe care scrie "Welcome to Windows 98 sau Me Setup". Facem clic pe butonul "Next" din josul ferestrei. Va apare o fereastra care prezinta termenii contractului care se stabileste intre compania Microsoft (producatorul SO) si cumparatorul SO. Citim contractul si daca sintem de acord facem clic in cerculetul de linga textul "I accept the Agreement " (sint de acord cu termenii contractului) si apoi facem clic pe butonul "Next". Va apare o fereastra unde trebuie sa introducem in niste casute codul produsului cumparat ("Windows Product Key"). Dupa ce terminam facem clic pe butonul "Next".

Va apare o fereastra unde ni se cere sa alegem locul de pe hardisc unde dorim sa fie instalat SO. Ni se indica deja varianta C:\Windows ca fiind cea recomandata. Acceptam aceasta varianta si facem clic pe butonul "Next".

In urmatoarea fereastra sintem intrebati ce tip de instalare dorim. Alegem optiunea selectata deja si anume "Typical" (instalare obisnuita) si facem clic pe butonul "Next". In continuare apare o fereastra cu doua cimpuri unde trebuie sa completam numele si compania la care lucram. La nume putem trece numele real sau o porecla (de ex. porecla folosita in adresa de posta electronica). La companie putem sa trecem numele companiei la care lucram, numele unei companii fictive sau sa lasam cimpul gol. Facem clic pe butonul "Next". In fereastra urmatoare sintem intrebati care sint componentele SO Windows care dorim sa fie instalate. Alegem optiunea selectata deja si anume "Install the most common components" (instaleaza componentele obisnuite) si facem clic pe butonul "Next". In fereastra urmatoare trebuie sa alegem tara in care locuim. Putem sa derulam lista si sa alegem Romania dar acest lucru nu are importanta in functionarea SO deci putem sa alegem ce tara dorim sau sa lasam optiunea deja selectata. Facem clic pe butonul "Next".

Urmeaza etapa de creare a unei dischete de pornire. In mod normal nu avem nevoie de asa ceva, din moment ce avem deja o discheta de acest fel cu ajutorul careia am pornit calculatorul si in plus putem sa ne facem cite dischete dorim dupa instalarea SO. Scoatem discheta de pornire din unitatea de discheta si facem clic pe butonul "Cancel" din fereastra.

Urmeaza etapa de copiere a fisierelor necesare pentru instalarea Windows de pe CD pe hardisc. Facem clic pe butonul "Finish" din partea de jos a ferestrei cu titlul "Ready to begin copying files" (sistemul e pregatit sa inceapa copierea fisierelor). Aceasta etapa este automata si nu trebuie sa intervenim. In partea din stinga a ecranului putem urmari progresia actiunii. Aceasta dureaza intre 15 si 30 de minute. Dupa terminarea copierii apare o fereastra in care sintem anuntati ca sistemul va reporni automat in 15 secunde sau cind apasam butonul "Restart". Este recomandat sa lasam sistemul sa reporneasca automat.

Urmeaza prima etapa de punere la punct ("setting up") a componentelor hardware "Plug and Play" pe care le avem in sistem. In aceasta etapa sint copiate pe hardisc si incarcate in memorie niste programe speciale numite draivere ("drivers") care asigura buna functionare a componentelor hardware sub Windows. La un moment dat apare o minifereastra in care sintem anuntati ca trebuie sa furnizam un nume pentru calculatorul nostru si pentru grupul de calculatoare ("workgroup") din reteaua caruia îi apartine acesta. Facem clic pe butonul OK. Daca avem calculatorul inclus intr-o retea in fereastra urmatoare completam numele adecvate in cimpurile respective. Daca nu avem calculatorul inclus intr-o retea completam un nume fictiv in cimpul "workgroup" iar numele calculatorului il stabilim in functie de preferintele personale. In cimpul "computer description" putem completa o descriere a calculatorului care sa ajute la identificarea mai usoara in retea sau nu scriem nimic. Facem clic pe butonul Next.

Urmeaza etapa de punere la punct ("setting up") a componentelor hardware "non Plug and Play" pe care le avem in sistem. Putem observa progresia acestei actiuni automate sub forma unei linii albastre formate din mici dreptunghiuri. Dupa terminarea actiunii calculatorul va reporni singur. Daca ni se pare ca actiunea de detectare s-a blocat (evidentiata de faptul ca progresia stagneaza pentru o perioada mare de timp) trebuie sa repornim manual calculatorul apasind in acelasi timp pe tastele Ctrl, Alt si Delete. Dupa repornire actiunea se va relua si este foarte probabil ca va fi dusa la bun sfirsit.

Urmeaza etapa de punere la punct a unor elemente importante din SO Windows si anume panoul de control, programele care sint prezente in meniul de start, ajutorul si in final configurarea sistemului. La sfirsitul acestor actiuni sistemul va reporni automat. Instalarea este terminata.

La repornirea sistemului apare o minifereastra in care sint doua cimpuri. In primul se afla completat numele specificat de noi iar cel de-al doilea este gol. Completarea acestui cimp gol este optionala. Daca dorim ca Windows sa porneasca numai dupa introducerea unei parole scriem o parola si apasam butonul OK. Daca nu dorim sa introducem mereu parola ori de cite ori pornim Windows lasam cimpul gol si apasam butonul OK. Va apare o minifereastra cu titlul "updating system settings" (actualizarea parametrilor sistemului) unde urmarim progresia acestei actiuni care dureaza citeva minute.

Este posibil sa apara un mic film de prezentare a sistemului de operare. Putem sa il lasam sa ruleze si la sfirsit sa-l inchidem sau apasam in acelasi timp pe tastele Alt si F4 si oprim filmul imediat.

In acest moment instalarea SO Windows 98 sau ME este practic incheiata. Daca dorim sa avem pe hardisc un singur sistem de operare ne oprim in acest punct si continuam cu instalarea draiverelor. Daca dorim sa instalam si WIN XP continuam ca mai jos.

Pentru a beneficia de avantajele oferite de sistemul de operare Windows 98 sau ME trebuie sa instalam de asemenea ultimele versiuni ale programelor Internet Explorer, Media Player si Direct X. Acestea se gasesc intotdeauna pe situl companiei Microsoft, dar sint prezente uneori si pe CD-urile revistelor de tehnologia informatiei (TI) din Romania. Facem dublu clic pe fisierul care contine programul pe care dorim sa-l instalam, urmam instructiunile si facem clic pe butoanele corespunzatoare (de ex. spunem ca sintem de acord cu termenii contractuali). In final calculatorul va reporni singur.

Diablo

In aceasta sectiune va fi expus procesul de creare a unui sistem cu monobootare ("single boot") prin instalarea sistemului de operare Windows XP Home Edition SP 2 ("Service Pack 2"). Aceasta versiune imbunatatita de Windows XP a fost lansata la jumatatea anului 2004, versiunea originala fiind lansata in anul 2001. Pentru ca lucrurile sa fie intelese mai usor va fi luata ca exemplu instalarea Windows XP care urmeaza automat dupa ce am terminat procedura de partitionare cu utilitarul inclus in Windows XP, care a fost prezentata in partea a treia a manualului.

Introducem CD-ul de instalare a SO Windows XP in unitatea CD-ROM. Repornim calculatorul (Ctrl+Alt+Del) si setam CD-ROM-ul ca prim-dispozitiv de bootare. Partitionam hardiscul cu ajutorul utilitarului inclus in Instalatorul ("Setup") Windows XP, asa cum a fost explicat anterior in partea a treia a manualului.

Putem partitiona hardiscul si cu utilitarul Disk Manager, in fapt aceasta metoda fiind mai simpla si mai rapida. In aceasta ultima situatie, dupa butarea de pe CD nu mai repartitionam hardiscul, ci alegem direct partitia pe care dorim sa instalam Windows XP.

Procesul de instalare va incepe automat dupa partitionarea hardiscului cu utilitarul inclus in Instalator si formatarea partitiei pe care va fi instalat SO Windows XP. Va apare un ecran cu textul "Please wait while Setup copies files to the Windows installation folders" ("asteptati ca instalatorul sa copieze fisierele in dosarele de instalare Windows). Urmeaza o etapa de copiere de pe CD pe hardisc a fisierelor necesare pentru instalarea Windows XP, care va dura citeva minute si a carei evolutie o putem urmari observind bara de progresie de pe ecran care se coloreaza treptat. Dupa completarea acestei actiuni calculatorul va reporni in mod automat.

Va apare un ecran de instalare colorat in albastru care este impartit in doua parti. In partea din stinga se afla o mica lista cu etapele care vor fi parcurse de procesul de instalare, iar sub lista se afla o mica bara care va arata progresia etapei care se afla in curs de desfasurare. Etapa curenta (aflata in desfasurare) este scrisa cu portocaliu. In partea dreapta a ecranului vor fi afisate succesiv mai multe texte promotionale, care expun citeva din caracteristicile SO Windows XP si scot in evidenta faptul ca SO este usor de folosit. Etapele procesului de instalare decurg in mod automat si sint urmatoarele :

* Collecting Information ("Culegerea de Informatii [tehnice despre calculator]")

* Dynamic Update ("Actualizare Dinamica")

* Preparing Installation ("Pregatirea Instalarii")

* Installing Windows ("Instalarea propriu-zisa a SO Windows")

* Finalizing Installation ("Finalizarea Instalarii")

Peste partea din dreapta a ecranului de instalare vor apare succesiv citeva ferestre in care trebuie sa setam niste optiuni.

In prima fereastra (numita "Regional and Language Settings") putem selecta limba care sa fie folosita la instalare. Alegem optiunea deja selectata (engleza) si facem clic pe butonul "Next". Fereastra urmatoare este numita "Personalize your Software" si are doua cimpuri, in primul (obligatoriu) trebuind sa completam numele nostru, iar in cel de-al doilea (facultativ, neobligatoriu) trebuind sa completam numele organizatiei in cadrul careia ne desfasuram activitatea (compania la care sintem angajati, unitatea de invatamint la care studiem, etc.). In ambele cazuri sta la latitudinea utilizatorului daca foloseste date reale sau fictive. Facem clic pe butonul "Next".

Va apare o fereastra in care trebuie sa completam numarul de serie unic al CD-ului de instalare ("Product Key") Windows XP. Scriem succesiunea de grupe de cifre in casutele respective si facem clic pe butonul "Next". In urmatoarea fereastra trebuie sa completam numele calculatorului nostru. Scriem un nume sugestiv (sau il lasam pe cel propus in mod implicit) si apoi facem clic pe butonul Next. Va apare o fereastra intitulata "Date and Time Settings" unde trebuie sa alegem fusul orar al localitatii unde locuim. Alegem ora localitatii in care locuim (ora Bucurestiului, in caz ca locuim oriunde in Romania) din meniul derulant si facem clic pe butonul Next.

Va reapare ecranul de instalare si pe el se va suprapune fereastra intitulata "Network Settings" unde trebuie sa alegem un mod de instalare in functie de parametrii retelei de calculatoare in care se afla calculatorul nostru. Alegem optiunea deja selectata ("Typical Settings") indiferent daca avem sau nu calculatorul inclus intr-o retea si facem clic pe butonul Next.

Va urma etapa propriu-zisa de instalare a SO Windows XP, a carei desfasurare poate fi urmarita in mica bara de progresie de pe ecran. Deasupra acesteia se succed denumirile fazelor parcurse ("Copying Files", "Installing Start menu Items", "Registering Components", "Saving Settings"), si dupa ce Instalatorul a copiat toate fisierele necesare pe hardisc calculatorul va reporni.

Va apare o fereastra intitulata "Welcome to Microsoft Windows" si cu textul "Let's spend a few minutes setting up your computer " ("sa petrecem citeva minute pentru a pune la punct calculatorul"). Facem clic pe butonul Next din partea dreapta-jos a ferestrei.

Apare o fereastra intitulata "Help protect your PC" in care avem de ales daca sa activam sau nu serviciul de actualizare automata a SO Windows XP. Acest serviciu presupune conectarea automata la intervale regulate la un server specializat al companiei Microsoft si descarcarea ultimelor actualizari ale sistemului de operare. De obicei aceste actualizari contin asa-numitele petice de securitate ("security patches") care remediaza anumite portiuni din codul sistemului de operare, in asa fel incit acesta sa nu fie vulnerabil la atacurile unor internauti rau-intentionati. Avem de ales intre doua optiuni: "Help protect my PC by turning on Automatic Updates Now" ("ajuta-ma sa imi protejez PC-ul prin activarea acum a Actualizarii Automate") si "Not right now" ("nu pe moment"). Este recomandat sa alegem in acest moment optiunea "Not right now" pentru ca putem sa activam actualizarea Automata si din panoul de control ("Control Panel") dupa terminarea instalarii. Facem deci clic in cerculetul de linga "Not right now" si apoi facem clic pe butonul "Next".

In fereastra urmatoare Instalatorul Windows XP va verifica prezenta unei conectari la internet a calculatorului si va incerca sa ne ajute sa configuram conexiunea. Facem clic pe butonul "Skip" din partea dreapta-jos a ferestrei pentru a trece ("sari") peste aceasta etapa, urmind sa configuram conexiunea la internet dupa terminarea instalarii.

Va apare apoi fereastra de activare a SO Windows XP care are textul "Do you want to activate Windows now" ("doresti sa activezi acum SO Windows?"). Sint prezente doua optiuni: "Yes activate Windows over the internet now" ("da, activeaza Windows acum prin internet") si "No, remind me every few days" ("nu, adu-mi aminte odata la citeva zile"). Facem clic in cerculetul de linga aceasta ultima optiune pentru ca sa terminam mai intii cu instalarea, urmind sa activam Windows dupa aceea. Avem posibilitatea sa activam softul in decurs de 30 de zile de la instalare, prin internet sau prin telefon.

Procedura de configurare a instalarii continua cu o fereastra in care trebuie sa specificam care sint persoanele ce vor folosi calculatorul. Exista sase cimpuri, dintre care primul are titlul "Your Name" ("utilizator principal") si in el trebuie sa completam numele nostru. Urmatoarele cimpuri sint ale altor potentiali utilizatori si au titlurile "2nd User" ("al doilea utilizator), "3rd User", "4th User" si "5th User". Completam datele cerute, cu mentiunea ca numele alese pot fi cele reale sau doar niste porecle sau diminutive fictive. Daca sintem singurul utilizator al calculatorului completam doar cimpul "Your Name". Apoi facem clic pe butonul "Next".

Va apare ultima fereastra a Instalatorului, care ne informeaza despre completarea cu succes a procedurii de instalare ("Congratulations, you're ready to go" - "felicitari, esti gata [sa incepi sa folosesti calculatorul]"). Facem clic pe butonul "Finish" si vedem ca apare suprafata de lucru ("desktop") a SO Windows XP. Procedura de instalare este terminata.

Pentru a beneficia de avantajele oferite de sistemul de operare Windows XP trebuie sa instalam de asemenea ultimele versiuni ale programelor Internet Explorer, Media Player si Direct X. Acestea se gasesc intotdeauna pe situl companiei Microsoft, dar sint prezente uneori si pe CD-urile revistelor de tehnologia informatiei (TI) din Romania. Daca am instalat Windows XP SP 2 atunci au fost instalate automat Internet Explorer versiunea 6.2, Windows Media Player (WMP) versiunea 9 si Direct X versiunea 9.0 c. Daca la data la care instalam Windows XP exista versiuni mai noi ale acestor softuri (de ex. WMP 11, care a aparut deja) le putem descarca de la adresele prezentate mai sus. Facem dublu clic pe fisierul care contine programul pe care dorim sa-l instalam, urmam instructiunile si facem clic pe butoanele corespunzatoare (de ex. spunem ca sintem de acord cu termenii contractuali). In final calculatorul va reporni singur.

Diablo

In aceasta sectiune va fi expus procesul de creare a unui sistem cu dubla bootare ("dual boot") prin instalarea sistemului de operare Windows 98 sau ME pe partitia primara a hardiscului si a sistemului de operare Windows XP SP 2 ("Service Pack 2") pe unul din discurile logice ale partitiei extinse. Pentru ca lucrurile sa fie intelese mai usor va fi luata ca exemplu instalarea pe hardiscul partitionat cu utilitarul Disk Manager, prezentata in partea a treia a manualului.

Partitia primara are 15 GB, este de tip FAT 32 si va fi folosita pentru instalarea Windows 98 sau ME si ulterior a programelor pe care le vom folosi cu acest sistem de operare. Partitia extinsa contine doua discuri logice, unul de tip NTFS de 10 GB (pentru instalarea Windows XP si a programelor aferente) si altul de tip FAT 32 pentru stocarea datelor importante. Aceasta este doar o varianta de partitionare, pentru ca de exemplu putem crea doar partitii de tip FAT 32, in eventualitatea ca vrem sa avem acces la datele de pe partitia pe care se afla instalat Windows XP si de sub sistemul de operare Windows ME.

Sistemul cu dubla bootare bazat pe partitii FAT 32 are si un avantaj mai putin evident, legat de securitatea datelor noastre. In situatia in care unul din sistemele de operare nu mai porneste avem posibilitatea sa bootam calculatorul in sistemul de operare viabil si sa recuperam datele importante de pe partitia cu SO care este nefunctional. Daca am folosi pentru Windows XP o partitie NTFS si acest sistem de operare nu ar mai porni (de ex. in eventualitatea in care un virus a sters mai multe fisiere de sistem), nu am avea posibilitatea ca sa vedem partitia NTFS de sub Windows ME. Daca insa instalam Windows XP pe o partitie FAT 32 continutul partitiei poate fi accesat de sub Windows 98 sau ME si ne putem recupera datele foarte usor. Recuperarea datelor este posibila si daca folosim partitii NTFS dar ea este un pic mai complicata, in special pentru incepatori. In orice caz este bine sa facem copii ale datelor importante pe o partitie speciala a hardiscului ca si pe alte medii de stocare (discheta, CD-ROM, etc.).

Ordinea instalarii sistemelor de operare intr-un sistem cu multibutare este foarte importanta si daca nu o respectam ne vom trezi in situatia ca unul din SO instalate nu va putea fi folosit. Astfel intr-un sistem multibootare care contine doar sisteme de operare Windows, primul trebuie instalat sistemul de tip 9x (Windows ME sau 98 SE) si de abia dupa aceea sistemul de tip NT (Windows XP sau 2000). Sistemul de tip 9x va trebui instalat pe partitia primara, iar sistemul de tip NT pe unul din discurile logice ale partitiei extinse.

Procesul de instalare a SO Windows ME decurge exact asa cum a fost prezentat mai sus. Ca o alternativa pentru butarea initiala cu ajutorul dischetei de pornire ("boot disk"), daca nu folosim FDISK pentru partitionare ci Disk Manager, nu avem nevoie de discheta de pornire Windows ME si ca urmare putem boota direct de pe CD-ROM-ul de instalare Windows ME (cel original este bootabil). Sistemul de operare Windows ME va fi instalat pe partitia primara, anume C: , care are 15 GB.

Dupa ce este terminata instalarea Windows ME incepem instalarea Windows XP, care si ea este similara cu procedura expusa anterior. Pentru instalarea Windows XP Home Edition nu mai este nevoie sa butam de pe CD-ROM, dar putem sa o facem daca dorim. Este insa mult mai simplu ca dupa terminarea instalarii Windows ME sa scoatem CD-ul cu Windows ME din calculator si sa-l introducem pe cel cu Windows XP. Procedura de instalare va fi expusa in continuare.

Introducem deci CD-ul cu Windows XP in unitatea CD-ROM (avind deja instalat Windows ME, bineinteles). Va apare o fereastra cu titlul "Welcome to Windows XP" in care sintem intrebati ce optiune alegem din cele trei prezentate. Facem clic pe optiunea "Install Windows XP". Apare o fereastra cu titlul "Welcome to Windows Setup" in care sintem intrebati ce tip de instalare dorim. Alegem optiunea "New Installation (Advanced)" care este deja selectata si facem clic pe butonul "Next".

Fereastra urmatoare prezinta termenii contractului ("License Agreement" - acord de licentiere) care se stabileste intre compania Microsoft (producatorul SO) si cumparatorul SO. Citim contractul si daca sintem de acord facem clic in cerculetul de linga textul "I accept this Agreement" ("sint de acord cu termenii licentei de folosire") si apoi facem clic pe butonul "Next". Va apare o fereastra unde trebuie sa introducem in niste casute codul produsului cumparat ("Product Key") care consta in citeva grupe de cifre pe care le aflam de pe carcasa CD-ului de instalare. Dupa ce terminam facem clic pe butonul "Next".

Apare o fereastra in care putem selecta limba folosita la instalare. Alegem optiunea deja selectata (engleza) si facem clic pe butonul "Next". In fereastra urmatoare ("Get updated setup files") sintem intrebati daca dorim sa ne conectam la internet pentru a descarca fisierele actualizate necesare pentru instalare. Facem clic in cerculetul de linga optiunea "No, skip this step and continue installing Windows" ("treci peste aceasta etapa si continua instalarea Windows"). Facem apoi clic pe butonul "Next".

Urmeaza etapa de preparare a instalarii Windows XP prin copierea de pe CD pe hardisc a fisierelor necesare. La terminarea acesteia calculatorul va reporni automat.

Dupa repornire va apare un ecran cu titlul "Welcome to Setup" care are trei optiuni:

* To set up Windows XP now, press Enter ("pentru a instala Windows XP acum, apasa tasta Enter").

* To repair a Windows XP installation using Recovery Console, press R ("pentru a repara o instalare anterioara a Windows XP folosind Consola de Recuperare, apasa tasta R").

* To quit Setup, without installing Windows XP, press F3 ("pentru a parasi utilitarul de instalare, fara a instala Windows XP, apasa tasta F3").

Apasam tasta Enter pentru a continua instalarea.

Apare un nou ecran, care are textul :

"Setup will install Windows XP on partition :

D: Partition2 (DSK1_VOL2) [NTFS] 10024 MB (10014 MB Free)

Use the Up and Down keys to select the file system you want, and then press Enter. If you want to select a different partition for Windows XP, press Esc. ("Partitia pe care ai selectat-o nu este formatata. Instalatorul va formata acum partitia. Foloseste tastele cu sageata in sus sau in jos pentru a selecta sistemul de fisiere pe care il doresti, apoi apasa tasta Enter. Daca doresti sa selectezi o alta partitie pentru instalarea Windows XP, apasa tasta Esc.")

Avem la dispozitie urmatoarele optiuni referitoare la partitia D :

* Format the partition using the NTFS file system (Quick)

* Format the partition using the FAT file system (Quick)

* Format the partition using the NTFS file system

* Format the partition using the FAT file system

* Leave the current file system intact (no changes)

Daca partitia D: ar fi de tipul FAT 32 (si nu NTFS cum este in cazul de fata) la acest moment am mai avea o optiune la dispozitie si anume "Convert the partition to NTFS" ("converteste partitia in [sistemul de fisiere] NTFS). Conversia ar avea loc mai tirziu si ar dura citeva minute.

Sub lista de optiuni se afla tastele pe care putem sa le folosim in aceasta situatie : Enter = Continue ("Continua") si Esc = Cancel ("Anuleaza").

Optiunea "Leave the current file system intact" ("lasa sistemul de fisiere existent intact- neschimbat") este prezenta pentru ca Instalatorul a sesizat ca partitia este deja formatata. Putem reformata partitia dar nu are nici un sens, pentru ca formatarea facuta cu utilitarul Disk Manager este foarte buna, si in plus reformatarea ne-ar lua timp. Selectam deci optiunea "Leave the current file system intact" si apasam tasta Enter.

Urmeaza o etapa in care Instalatorul inspecteaza hardiscul si apoi incepe operatiunea de copiere pe hardisc a datelor necesare pentru instalarea Win XP, dupa care sistemul va reporni automat.

Dupa repornire apare un ecran de instalare colorat in albastru care este impartit in doua parti. In partea din stinga se afla o mica lista cu etapele care vor fi parcurse de procesul de instalare, iar sub lista se afla o mica bara care va arata progresia etapei care se afla in curs de desfasurare. Etapa curenta (aflata in desfasurare) este scrisa cu portocaliu. In partea dreapta a ecranului vor fi afisate succesiv mai multe texte promotionale, care expun citeva din caracteristicile SO Windows XP si scot in evidenta faptul ca SO este usor de folosit. Etapele procesului de instalare decurg in mod automat si sint urmatoarele :

* Collecting Information ("Culegerea de Informatii [tehnice despre calculator]")

* Dynamic Update ("Actualizare Dinamica")

* Preparing Installation ("Pregatirea Instalarii")

* Installing Windows ("Instalarea propriu-zisa a SO Windows")

* Finalizing Installation ("Finalizarea Instalarii")

Peste partea din dreapta a ecranului de instalare vor apare succesiv citeva ferestre in care trebuie sa setam niste optiuni.

In prima fereastra (numita "Regional and Language Settings") putem selecta limba care sa fie folosita la instalare. Alegem optiunea deja selectata (engleza) si facem clic pe butonul "Next". Fereastra urmatoare este numita "Personalize your Software" si are doua cimpuri, in primul (obligatoriu) trebuind sa completam numele nostru, iar in cel de-al doilea (facultativ, neobligatoriu) trebuind sa completam numele organizatiei in cadrul careia ne desfasuram activitatea (compania la care sintem angajati, unitatea de invatamint la care studiem, etc.). In ambele cazuri sta la latitudinea utilizatorului daca foloseste date reale sau fictive. Facem clic pe butonul "Next".

Va apare o fereastra intitulata "Date and Time Settings" unde trebuie sa alegem fusul orar al localitatii unde locuim. Alegem ora localitatii in care locuim (ora Bucurestiului, in caz ca locuim oriunde in Romania) din meniul derulant si facem clic pe butonul Next. Apare din nou ecranul de instalare si pe el se va suprapune fereastra intitulata "Network Settings" unde trebuie sa alegem un mod de instalare in functie de parametrii retelei de calculatoare in care se afla calculatorul nostru. Alegem optiunea deja selectata ("Typical Settings") indiferent daca avem sau nu calculatorul inclus intr-o retea si facem clic pe butonul Next.

Va urma etapa propriu-zisa de instalare a SO Windows XP, a carei desfasurare poate fi urmarita in mica bara de progresie de pe ecran. Deasupra acesteia se succed denumirile fazelor parcurse ("Copying Files", "Installing Start menu Items", "Registering Components", "Saving Settings"), si dupa ce Instalatorul a copiat toate fisierele necesare pe hardisc calculatorul va reporni.

Va apare o fereastra intitulata "Welcome to Microsoft Windows" si cu textul "Let's spend a few minutes setting up your computer " ("sa petrecem citeva minute pentru a pune la punct calculatorul"). Facem clic pe butonul Next din partea dreapta-jos a ferestrei.

Apare o fereastra intitulata "Help protect your PC" in care avem de ales daca sa activam sau nu serviciul de actualizare automata a SO Windows XP. Acest serviciu presupune conectarea automata la intervale regulate la un server specializat al companiei Microsoft si descarcarea ultimelor actualizari ale sistemului de operare. De obicei aceste actualizari contin asa-numitele petice de securitate ("security patches") care remediaza anumite portiuni din codul sistemului de operare, in asa fel incit acesta sa nu fie vulnerabil la atacurile unor internauti rau-intentionati. Avem de ales intre doua optiuni: "Help protect my PC by turning on Automatic Updates Now" ("ajuta-ma sa imi protejez PC-ul prin activarea acum a Actualizarii Automate") si "Not right now" ("nu pe moment"). Este recomandat sa alegem in acest moment optiunea "Not right now" pentru ca putem sa activam actualizarea Automata si din panoul de control ("Control Panel") dupa terminarea instalarii. Facem deci clic in cerculetul de linga "Not right now" si apoi facem clic pe butonul "Next".

Procedura de configurare a instalarii continua cu o fereastra in care trebuie sa specificam care sint persoanele ce vor folosi calculatorul. Exista sase cimpuri, dintre care primul are titlul "Your Name" ("utilizator principal") si in el trebuie sa completam numele nostru. Urmatoarele cimpuri sint ale altor potentiali utilizatori si au titlurile "2nd User" ("al doilea utilizator), "3rd User", "4th User" si "5th User". Completam datele cerute, cu mentiunea ca numele alese pot fi cele reale sau doar niste porecle sau diminutive fictive. Daca sintem singurul utilizator al calculatorului completam doar cimpul "Your Name". Apoi facem clic pe butonul "Next".

Va apare ultima fereastra a Instalatorului, care ne informeaza despre completarea cu succes a procedurii de instalare ("Congratulations, you're ready to go" - "felicitari, esti gata [sa incepi sa folosesti calculatorul]"). Facem clic pe butonul "Finish" si vedem ca apare suprafata de lucru ("desktop") a SO Windows XP. Procedura de instalare este terminata.

Dupa instalarea ambelor SO butarea va fi controlata de managerul de bootare ("boot manager" - bootmanagerul) inclus in Windows XP. La fiecare pornire a calculatorului vom putea sa alegem care sistem de operare sa fie incarcat pentru sesiunea curenta, Windows XP sau Windows ME. Pentru aceasta selectam cu ajutorul tastelor cu sageti SO dorit (din lista cu doua elemente ce apare pe ecran pentru un anumit interval de timp) si apoi apasam tasta Enter. Daca nu facem nici o selectie atunci sistemul va lansa in mod automat SO setat ca "principal" ("default operating system") in sectiunea "Startup and Recovery" din fereastra "Hardware" a panoului de control ("Control Panel").

Diablo

Driverul este un program de calculator care are functia de a actiona ca o interfata intre o anumita componenta hardware si softurile (inclusiv sistemul de operare) care utilizeaza piesa respectiva. Comenzile pentru componenta hardware vin de la diferite programe (de ex. un joc aflat in desfasurare) prin intermediul sistemului de operare, iar rolul driverului este de a a transmite comenzile catre componenta hardware, in asa fel incit ea sa functioneze optim si stabil. Driverul poate fi asemanat cu bordul unei automobil (care contine volanul, pedalele, schimbatorul de viteze, etc.) si rolul sau este de a-i permite sistemului de operare (omul aflat la volan) sa conduca masina (componenta hardware). Driverul primeste deci comenzi de la SO si la rindul sau le transmite cipului care controleaza functionarea componentei hardware. Acest cip este atit "motorul" cit si "creierul" componentei respective si ca urmare cu cit driverul este mai bine scris de catre programatori, cu atit performanta si stabilitatea componentei hardware vor fi mai bune.

Driverele sint de doua feluri : Generice si Specifice.

Driverele generice sint si ele de doua feluri, in functie de cine le-a conceput :

* Driverele generice scrise de inginerii companiei producatoare a cipului componentei hardware sint de obicei cele mai bune, pentru ca programatorii au acces direct la specificatiile tehnice ale cipului, care sint un secret tehnologic al companiei respective. In procesul de scriere a driverului accentul este pus in mod egal pe performanta, pe stabilitate si pe compatibilitatea cu SO, deci functionarea componentei hardware este optima. Aceste drivere pot fi folosite pentru toate componentele pe care se afla cipul respectiv, indiferent de fabricantul propriu-zis, adica de compania care asambleaza piesa. De exemplu un driver scris de NVIDIA este bun pentru orice placa video care are un cipset GeForce, indiferent de compania care a asamblat placa video in cauza. Lucrurile stau asemanator pentru placile video care integreaza un cipset Radeon produs de ATI, driverul scris de inginerii de la ATI fiind foarte bun. Driverele generice sint oferite gratuit spre descarcare pe situl producatorului cipsetului.

* Driverele generice scrise de programatorii companiei care a creat sistemul de operare pun accentul in principal pe compatibilitatea cu SO si pe stabilitate si mai putin pe performanta. Ca urmare ele sint mai putin bune d.p.d.v al performantei oferite, pentru ca programatorii SO nu au de obicei acces la documentatia tehnologica detaliata a componentelor hardware. Driverele generice incluse in SO sint create special pentru a permite functionarea tuturor componentelor hardware detectate de sistemul de operare, fie ca ele se afla deja prezente la instalarea SO, fie ca sint adaugate pe parcursul utilizarii ulterioare a calculatorului. In momentul in care utilizatorul adauga o componenta noua, SO va cauta in colectia sa de drivere ("driver database") si daca gaseste un driver potrivit il instaleaza, iar daca nu gaseste porneste un vrajitor care ajuta utilizatorul sa instaleze driverul de pe un CD sau o discheta furnizate de fabricantul componentei.

Driverele specifice sint puse la dispozitie de catre companiile care asambleaza piesele pentru calculator. Ele se bazeaza pe driverele generice scrise de programatorii companiilor care au fabricat cipurile integrate pe componente, dar adauga de obicei un plus de performanta sau de stabilitate. Astfel, inginerii programatori ai unei companii care fabrica placi video ajusteaza driverul generic furnizat de creatorul cipsetului grafic in asa fel, incit produsele companiei respective sa capete un plus de performanta in jocurile noi sau un plus de calitate a imaginii. Pentru a obtine o performanta maxima este deci recomandat sa instalam aceste drivere, care sint de obicei furnizate pe un CD sau discheta de catre fabricantul pieselor in cauza, sau pot fi descarcate de pe situl acestuia. Dezavantajul lor este dat de faptul ca intre data aparitiei driverului generic al producatorului cipsetului si data la care este oferit driverul specific poate sa treaca destula vreme si prin urmare este posibil ca in acest interval de timp sa fi aparut deja o versiune noua a driverului generic.

Driverele pot fi imbunatatite prin actualizare ("update") si acest lucru se rasfringe pozitiv asupra functionarii componentelor. Programatorii cauta in permanenta sa creasca performanta si stabilitatea componentelor prin furnizarea la intervale regulate de timp a unor noi versiuni de drivere. Acest lucru este valabil in special pentru placile video, pentru care este oferita o noua versiune de driver o data la citeva luni. Nici compatibilitatea componentelor cu softurile nou aparute nu este neglijata, de multe ori fiind scoase versiuni noi de drivere atunci cind se observa ca functionarea cu un anumit soft nu este la inaltime. De exemplu daca un joc nou aparut nu este redat corespunzator (apar artefacte grafice majore, etc.) de o placa video, atunci fabricantul acesteia va scoate o noua versiune de driver care va corecta neajunsurile observate.

Sistemele de operare Windows contin o mare parte din driverele necesare pentru functionarea pieselor calculatorului, insa asa cum am spus deja aceste drivere sint concepute in asa fel incit accentul este pus pe compatibilitatea si pe stabilitatea sistemului de operare. Performanta pieselor in conditiile in care sint folosite aceste drivere incluse in SO este de cele mai multe ori medie. Din aceasta cauza este de preferat ca pentru fiecare piesa sa instalam driverul generic conceput de producatorul cipsetului piesei respective (sau cel specific conceput chiar de fabricant), pentru ca in acest fel piesa functioneaza optim. Exista insa si situatii in care driverele incluse in SO sint cea mai buna alegere, acest lucru fiind valabil in special pentru piesele cu o tehnologie de functionare mai simpla (hardisc, unitate optica, unitate de discheta, placa de retea, maus, etc.).

Driverul unei anumite componente este diferit in functie de sistemul de operare sub care va functiona piesa (Windows, Linux, etc.). In cazul ca folosim un SO Windows, de multe ori trebuie sa alegem driverul potrivit pentru o anumita componenta in functie de tipul SO, pentru ca driverul pentru sistemele de tip 9x (Windows Me si Windows 98 SE) este diferit de driverul pentru sistemele de tip NT (Windows XP si Windows 2000). Daca avem un calculator cu dubla-butare (de ex. cu Windows ME si Windows XP) va trebui sa instalam driverul corespunzator pentru fiecare din sistemele de operare.

Driverele sint prezente intotdeauna pe CD-urile care insotesc piesele de calculator, dar este posibil sa nu fie vorba de ultima versiune. Este deci recomandat sa mergem pe situl producatorului si sa descarcam ultima versiune a driverului pentru SO pe care il folosim. Daca nu avem conexiune la internet putem folosi versiunea mai veche, de obicei diferenta de performanta a piesei nu este prea mare (exceptie fac placile video, la care diferenta de performanta este uneori considerabila). Daca nu stim cum sa instalam driverul unei componente trebuie sa citim micul pliant sau manual care este livrat impreuna cu orice piesa pentru calculator. In acesta este explicata nu numai instalarea piesei, ci si instalarea driverului.

Pentru a instala un driver trebuie in general sa facem dublu clic pe fisierul ce contine driverul. Vor apare pe rind mai multe ferestre unde trebuie sa apasam pe butonul "Next". Dupa ce este terminata instalarea, calculatorul trebuie de obicei repornit.

Driverele componentelor hardware trebuie instalate in urmatoarea ordine: Placa de Baza, Placa de Sunet (Integrata), Placa Video, Monitor, Tuner TV, Modem, Imprimanta, Scaner. In mod evident, nu vom instala drivere decit pentru componentele hardware prezente in calculator sau conectate la acesta, daca nu avem tuner TV, imprimanta sau scaner nu avem de ce sa instalam driverele respective.

Cei mai mari producatori de cipseturi pentru placi de baza sint VIA (PB pentru procesoare AMD si Intel), INTEL (PB pentru procesoare Intel) si NVIDIA (PB pentru procesoare AMD). Fiecare dintre acestia ofera un pachet de drivere generice pentru cipseturile pe care le produce, iar instalarea lui este obligatorie daca dorim sa avem o PB care sa fie stabila si performanta.

In cazul in care avem o PB cu cipset VIA trebuie sa instalam pachetul de drivere numit "VIA Hyperion 4in1" (fost "VIA 4in1"). Nu exista versiuni diferite ale pachetului pentru diversele sisteme de operare Windows (XP, 2000, ME, 98SE). Varianta SO va fi recunoscuta automat la instalare si vor fi alese automat driverele potrivite. De asemenea si procesorul (AMD sau Intel) va fi recunoscut automat.

Pachetul de drivere este prezent pe CD-ul placii de baza, dar este posibil sa nu fie vorba de cea mai recenta versiune a lui. Aceasta este insa de multe ori prezenta pe CD-urile revistelor care se ocupa cu domeniul tehnologiei informatiei. Pentru a fi siguri ca vom instala cea mai recenta versiune trebuie sa mergem pe situl VIA la sectiunea speciala care contine driverele pentru componentele produse de aceasta companie si sa verificam care este cea mai noua versiune a pachetului de drivere "VIA Hyperion 4in1". In aceasta pagina avem doua panouri. Facem clic in primul din stinga pe optiunea care indica SO instalat pe calculatorul nostru (de ex. Windows ME). In acest moment pagina se va reincarca si in panoul din dreapta vor apare diferitele tipuri de drivere pentru componentele cu cipseturi VIA. Facem clic in panoul din dreapta pe optiunea "Chipset or Platform Driver". Va apare o pagina cu o scurta prezentare a driverului, unde este prezenta si o legatura pe care daca facem clic initiem procedura de descarcare, care este este similara cu aceea a oricarui fisier prezent pe internet. Dupa terminarea descarcarii vom avea pe suprafata de lucru ("desktop") un fisier arhivat in format ZIP, numele lui incluzind versiunea driverului (de ex. "via_hyperion 4 in 1_455.zip"). Din acesta extragem fisierul executabil (pachetul de drivere propriu-zis) cu arhivatorul preferat.

Facem dublu clic pe fisierul care contine driverul (de ex. "VIAHyperion4in1455.exe") pe care dorim sa-l instalam, apoi urmam instructiunile vrajitorului de instalare ("install wizard") si facem clic pe butoanele corespunzatoare. De exemplu in prima fereastra (numita "Welcome") a vrajitorului facem clic pe butonul "Next", iar in fereastra urmatoare citim licenta de utilizare si daca sintem de acord cu ea facem clic pe butonul "Yes". Va urma o succesiune de ferestre care prezinta diverse optiuni de instalare a unor drivere. Utilizatorii incepatori nu trebuie sa schimbe setarile predefinite existente in ferestre si de aceea tot ce ramine de facut este sa se faca de fiecare data clic pe butonul "Next". Ultima fereastra se numeste "Restarting Windows" si in ea sintem intrebati daca dorim sa repornim SO Windows pentru ca instalarea driverelor sa fie completa. Optiunea "Yes, I want to restart my computer now" este deja selectata (daca nu este, facem clic in cerculetul de linga ea) si trebuie sa facem clic pe butonul "OK" pentru a reporni Windows.

In cazul in care avem o PB cu cipset NVIDIA trebuie sa instalam pachetul de drivere numit nForce, care are versiuni diferite pentru SO Windows de tip NT (Windows XP si Windows 2000) si pentru cele de tip 9x (Windows ME si Windows 98SE).

Pachetul de drivere este prezent pe CD-ul placii de baza, dar este posibil sa nu fie vorba de cea mai recenta versiune a lui. Aceasta este de multe ori prezenta pe CD-urile revistelor care se ocupa cu domeniul tehnologiei informatiei. Pentru a fi siguri ca vom instala cea mai recenta versiune trebuie sa mergem pe situl NVIDIA la sectiunea speciala care contine driverele pentru componentele produse de aceasta companie si sa verificam care este cea mai noua versiune a pachetului de drivere pentru cipseturile placilor de baza. In aceasta pagina avem trei panouri. Facem clic in primul din stinga pe optiunea "Platform / nForce Drivers". Apoi facem clic in panoul central pe optiunea "unified Drivers" si ulterior in panoul din dreapta facem clic pe sistemul de operare instalat pe calculator (de ex. Windows 9x/Me). Nu ne mai ramine decit sa facem clic pe butonul "Go". Va apare o pagina care contine mai multe legaturi (una principala si altele secundare) catre driverul care ne trebuie. Nu conteaza pe care din legaturi facem clic, fisierul pe care il vom descarca va fi acelasi, insa inainte de a incepe descarcarea propriu-zisa va trebui sa acceptam licenta de folosire.

Dupa descarcarea fisierului (al carui nume include versiunea driverului, de ex. "nForce_4.27_Win98ME_international.exe") facem dublu clic pe el, apoi urmam instructiunile vrajitorului ("install wizard") si facem clic pe butoanele corespunzatoare.

In cazul in care avem o PB cu cipset INTEL vom folosi softul "Intel Chipset Software Installation Utility" pentru a instala pachetul de drivere necesar functionarii optime a placii de baza. Nu exista versiuni diferite pentru WinXP si Win ME. Varianta SO va fi recunoscuta automat la instalare si vor fi alese automat driverele potrivite.

Pachetul de drivere este prezent pe CD-ul placii de baza, dar este posibil sa nu fie vorba de cea mai recenta versiune a lui. Aceasta este de multe ori prezenta pe CD-urile revistelor care se ocupa cu domeniul tehnologiei informatiei. Pentru a fi siguri ca vom instala cea mai recenta versiune trebuie sa mergem pe situl INTEL la sectiunea speciala care contine driverele pentru componentele produse de aceasta companie si sa verificam care este cea mai noua versiune a pachetului de drivere pentru cipseturile placilor de baza. Facem clic in partea din stinga a paginii cu drivere pe rubrica "Chipsets" si apoi in meniul care apare ducem cursorul mausului peste sectiunea "Desktop Chipsets". Va fi afisat un nou meniu unde va trebui sa facem clic pe numele cipsetului pe care il avem pe placa de baza (de ex. Intel 875P). In pagina dedicata acestui cipset avem un cimp linga care este o sagetuta. Facem clic pe aceasta si in meniul derulant care apare vom face clic pe numele sistemului de operare instalat pe calculator (de ex. Windows XP Home Edition) si apoi pe butonul "Go". Va apare pagina care contine legatura catre driverul care ne intereseaza. Fisierul care trebuie descarcat se numeste "INF Update Utility" si este in format executabil (infinst_enu.exe).

Dupa descarcarea pe hardisc facem dublu clic pe fisierul care contine driverul, apoi urmam instructiunile vrajitorului de instalare ("install wizard") si facem clic pe butoanele corespunzatoare.

Driverul placii de sunet integrate se afla de obicei pe CD-ul care vine impreuna cu placa de baza. Si in acest caz este recomandat sa mergem pe situl producatorului si sa descarcam ultima versiune a driverului. In cazul codecului AC 97, folosit pe scara larga in multe PB, producatorul cipului de sunet se numeste Realtek . Mergem pe situl Realtek la sectiunea "Downloads" si facem clic pe legatura numita "ALC 650 (Software)". Va apare o noua pagina unde trebuie sa facem clic pe legatura numita "Drivers & Utilities Download". In fine, ajungem la pagina care contine legatura catre driver. In tabelul "AC'97 Audio Codecs" mergem la sectiunea "Windows 98Gold/98se/Me/2000/XP for Driver only" si facem clic pe una din legaturile pe care scrie "Go". Va fi initiata descarcarea driverului, care este sub forma de fisier executabil (avind un nume care indica versiunea, de ex. "wdm_a365.exe").

Pentru a instala driverul facem dublu clic pe acest fisier, apoi urmam instructiunile vrajitorului de instalare ("install wizard") si facem clic pe butoanele corespunzatoare. Nu exista versiuni diferite pentru WinXP si Win ME, vrajitorul recunoaste in mod automat sistemul de operare si instaleaza fisierele corespunzatoare. Dupa ce este terminata instalarea calculatorul trebuie repornit.

Producatorii de placi video actualizeaza destul de frecvent driverele pentru placile video, de cele mai multe ori pentru a le face sa functioneze optim cu ultimele jocuri aparute. In cazul PV avem de ales intre driverul generic conceput de producatorul cipului grafic al PV si driverul specific conceput de producatorul PV (pe baza driverului generic).

In cazul in care avem o PV cu cipset NVIDIA trebuie sa instalam driverul numit ForceWare, care are versiuni diferite pentru SO Windows de tip NT (Windows XP si Windows 2000) si pentru cele de tip 9x (Windows ME si Windows 98SE). Pentru a fi siguri ca vom instala cea mai recenta versiune trebuie sa mergem pe situl NVIDIA la sectiunea speciala care contine driverele pentru componentele produse de aceasta companie si sa verificam care este cea mai noua versiune a driverului pentru cipseturile placilor video. In aceasta pagina avem trei panouri. Facem clic in primul din stinga pe optiunea "Graphics Driver". Apoi facem clic in panoul central pe optiunea "GeForce and TNT2" si ulterior in panoul din dreapta facem clic pe sistemul de operare instalat pe calculator (de ex. Windows XP/2000). Nu ne mai ramine decit sa facem clic pe butonul "Go". Va apare o pagina care contine mai multe legaturi (una principala si altele secundare) catre driverul care ne trebuie.

Atentie, driverul pentru placa video are doua variante, care se deosebesc doar prin vrajitorul folosit la instalare. Varianta "US English" (engleza americana) are instalarea exclusiv in aceasta limba, in timp ce varianta internationala permite si alegerea unei alte limbi in afara celei engleze. Driverul propriu-zis este acelasi in ambele cazuri, insa varianta internationala este de doua ori mai mare decit cea engleza, din cauza faptului ca include instalarea in mai multe limbi. Din motive de reducere a costurilor platite operatorului de telefonie este recomandat sa descarcam varianta in limba engleza. Nu conteaza pe care din legaturi ("Primary Download Site" sau "Mirror Site") facem clic, fisierul pe care il vom descarca va fi acelasi, insa inainte de a incepe descarcarea propriu-zisa va fi afisata licenta de folosire pe care va trebui sa o acceptam facind clic pe butonul "Accept" din josul ferestrei. Procedura de descarcare este aceeasi ca pentru orice fisier prezent pe internet.

Dupa descarcarea fisierului (al carui nume include versiunea driverului, de ex. "66.93_win2kxp_english.exe ") facem dublu clic pe el, apoi urmam instructiunile vrajitorului ("install wizard") si facem clic pe butoanele corespunzatoare (toate numite "Next" cu exceptia ultimului, numit "Finish") pentru a duce la bun sfirsit instalarea. La sfirsitul acesteia, calculatorul va reporni in mod automat.

Daca driverul a fost testat de inginerii de la Microsoft si a fost considerat perfect compatibil cu sistemul de operare Windows XP atunci el va primi certificarea WHQL ("Windows Hardware Quality Labs") si putem fi siguri ca placa video va functiona in mod optim si stabil. Daca driverul nu a primit inca certificarea WHQL (de ex. pentru ca testarea lui nu s-a terminat) asta nu inseamna ca nu poate fi folosit cu rezultate bune. Singura deosebire fata de instalarea unui driver WHQL este ca la un moment dat va apare o fereastra cu textul "The software you are installing for this hardware has not passed Windows Logo testing to verify its compatibility with Windows XP" ("Softul [driverul] pe care il instalezi pentru aceasta componenta hardware nu a trecut testarea Windows Logo pentru verificarea compatibilitatii cu Windows XP". In fereastra se afla doua butoane "Continue Anyway" ("continua oricum") si "Stop Installation". Facem clic pe "Continue Anyway" pentru a merge mai departe cu instalarea.

Compania NVIDIA are citeva sfaturi referitoare la instalarea driverelor :

* Descarcatoarele de fisiere ("download accelerators") trebuie dezactivate inainte de a initia descarcarea driverului. Softuri de acest tip mai sint numite si "download managers" si dintre ele fac parte: "Net Transport", "Leech Get", "GetRight", etc.

* Modulul de scanare in timp real al antivirusului trebuie dezactivat inainte de initierea instalarii driverului, pentru ca il poate impiedica pe acesta sa se configureze optim.

* Inainte de instalarea uei noi versiuni este recomandat ca vechea versiune ("NVIDIA Display drivers") sa fie dezinstalata folosind optiunea "Add/Remove Programs din panoul de control ("Control Panel") al SO Windows.

In cazul in care avem o PV cu cipset ATI trebuie sa instalam driverul numit Catalyst, care are versiuni diferite pentru SO Windows de tip NT (Windows XP si Windows 2000) si pentru cele de tip 9x (Windows ME si Windows 98SE). Pentru a fi siguri ca vom instala cea mai recenta versiune trebuie sa mergem pe situl ATI la sectiunea speciala care contine driverele pentru componentele produse de aceasta companie si sa verificam care este cea mai noua versiune a driverului pentru cipseturile placilor video. In aceasta pagina avem trei panouri. In primul din stinga alegem sistemul de operare facind clic pe numele lui (de ex. Windows XP). Apoi facem clic in panoul central pe optiunea "Graphic Driver" si ulterior in panoul din dreapta facem clic pe familia de placi video din care face parte si placa noastra (de ex. Radeon family). Nu ne mai ramine decit sa facem clic pe butonul "Go" si va apare o pagina care contine legaturi catre driverul care ne trebuie. Avem doua posibilitati la dispozitie in functie de viteza conexiunii la internet. Prima din ele este rezervata pentru conexiunile de mare viteza (Cablu si DSL) iar cea de-a doua pentru conexiunile lente de tip "dial-up".

Dupa descarcarea fisierului (al carui nume include versiunea driverului, de ex. "wxp-w2k-8-071-041026a-018719c.exe") facem dublu clic pe el, apoi urmam instructiunile vrajitorului ("install wizard") si facem clic pe butoanele corespunzatoare pentru a duce la bun sfirsit instalarea. La sfirsitul acesteia, calculatorul va reporni in mod automat.

Acest driver este esential pentru afisarea corecta a culorilor pe ecranul monitorului, pentru ca fiecare fabricant de monitoare foloseste un anumit profil coloristic. Driverul monitorului se afla de obicei pe CD-ul care vine impreuna cu el. Este recomandat (dar nu este obligatoriu) sa mergem pe situl producatorului si sa verificam care este ultima versiune a driverului. De cele mai multe ori insa versiunea initiala de driver (prezenta si pe CD) nu a mai fost modificata. Exista si monitoare care functioneaza bine cu driverul generic inclus in SO Windows, fara sa fie nevoie deci de instalarea unui driver specific, care poate nici nu este furnizat de catre fabricantul monitorului. Driverul monitorului trebuie instalat dupa driverul placii video. Exista versiuni diferite ale driverului pentru Win XP si Win ME.

Monitorul Philips este insotit de un CD care contine drivere pentru multe tipuri de monitoare produse de acesta companie. Pe acest CD se afla variantele driverelor atit pentru SO Windows de tip NT (Windows XP si Windows 2000) si pentru cele de tip 9x (Windows ME si Windows 98SE). Vom lua ca exemplu instalarea driverului pentru monitorul CRT Philips 107E.

Sub SO Windows ME instalarea decurge in felul urmator :

Introducem CD-ul in unitatea CD-ROM. Inchidem fereastra Internet Explorer care este lansata automat. Apoi facem clic dreapta pe suprafata de lucru ("desktop") si in meniul care apare facem clic pe optiunea "Properties". Apare o multifereastra in care trebuie sa facem clic pe titlul ferestrei "Settings" pentru a o aduce in prim plan. Facem clic pe butonul "Advanced". Apare o noua multifereastra in care trebuie sa facem clic pe titlul ferestrei "Monitor" pentru a o aduce in prim plan. Facem clic pe butonul "Change". In fereastra care apare selectam optiunea "Specify the location of the driver" si apoi facem clic pe butonul "Next". Apare o noua fereastra in care selectam optiunea "Display all the drivers in a specific location..." si facem clic pe butonul "Next". In fereastra urmatoare facem clic pe butonul "Have Disk".Va apare o minifereastra numita "Install from disk". Facem clic pe butonul "Browse" si in fereastra numita "Open" selectam litera CD-ului si apoi facem clic pe butonul OK. Apasam din nou pe butonul OK de aceasta data in minifereastra "Install from disk". Ne reintoarcem la fereastra numita "Update device driver wizard" in care facem clic pe butonul "Next" iar driverul va fi instalat.

Sub SO Windows XP SP2 instalarea decurge in felul urmator :

Introducem CD-ul in unitatea CD-ROM. Inchidem fereastra Internet Explorer care este lansata automat. Apoi facem clic dreapta pe suprafata de lucru ("desktop") si in meniul care apare facem clic pe optiunea "Properties". Apare o multifereastra in care trebuie sa facem clic pe titlul ferestrei (tabul) "Settings" pentru a o aduce in prim plan. Facem clic pe butonul "Advanced". Apare o noua multifereastra in care trebuie sa facem clic pe tabul "Monitor" pentru a o aduce in prim plan. Facem clic pe butonul "Properties". Apare multifereastra numita "Plug and Play Monitor Properties" in care facem clic pe tabul "Driver". Apoi facem clic pe butonul "Update Driver" ("actualizeaza driverul"). Va apare prima fereastra a vrajitorului de instalare unde sintem intrebati daca sintem de acord sa ne conectam la serverul de pe internet ce contine actualizari pentru SO Windows. Selectam optiunea "No, no this time" ("nu, nu de aceasta data") facind clic pe ea si apoi facem clic pe butonul "Next". In fereastra urmatoare facem clic pe optiunea "Install from a list or specific location" ("instaleaza dintr-o lista sau dintr-o locatie specifica") si apoi pe butonul "Next". Apare o fereastra in care trebuie sa indicam modul in care sa fie cautat driverul. Facem clic pe optiunea "Don't search. I will choose the driver to install" ("Nu cauta. Voi alege singur driverul potrivit") si apoi pe butonul "Next". In fereastra urmatoare este prezentata o lista cu dispozitive asemanatoare (compatibile) cu monitorul nostru, in care este prezent un singur element si anume "Plug and Play Monitor". Facem clic pe butonul "Have Disk" si va apare minifereastra cu titlul "Install from disk", in care facem clic pe butonul "Browse". Va fi afisata o minifereastra de explorare in care facem clic pe sagetuta de linga cimpul "Look In" ("cauta in") si in meniul care apare facem clic pe unitatea CD-ROM, apoi pe butonul "Open" din coltul dreapta-jos al miniferestrei. Ne vom intoarce la minifereastra cu titlul "Install from disk" in care facem clic pe butonul "OK". Reapare fereastra cu lista de dispozitive compatibile insa acum in lista exista elementul numit "Philips 107E4". Facem clic pe butonul "Next" si va apare ultima fereastra a vrajitorului, in care trebuie sa facem clic pe butonul "Finish". Instalarea driverului pentru monitor s-a incheiat cu succes.

Pentru drivere modificate (de ex. pt ati,nvidia,creative) si pentru tunning intrebati-ma! 

Diablo

Activitatea umana din toate domeniile (industrial, comercial, educational-stiintific, de divertisment, etc.) a cistigat mult in eficienta in urma folosirii pe scara larga a calculatoarelor. Invatarea folosirii unui calculator a devenit o necesitate pentru ca indiferent in ce domeniu am lucra sau studia calculatorul este prezent pentru a ne ajuta si utilizarea lui ne aduce un plus de productivitate. Mai mult decit atit, calculatorul va deveni in viitorul apropiat principalul instrument de comunicare intre persoane, pentru ca internetul permite comunicarea in mod audio-video-text cu niste costuri foarte mici, care sint aceleasi atit pentru comunicarea la nivel local cit si pentru cea la nivel planetar.

Calculatoarele au devenit o prezenta familiara atit in casele oamenilor cit si in institutii si chiar pe strada (bancomatele). Toate aparatele electronice (combinele audio, radiocasetofoanele, aparatele foto si camerele de luat vederi digitale, etc.) si electrocasnice (masina de spalat, cuptorul cu microunde, etc.) moderne incorporeaza un minicalculator, la fel ca si telefoanele mobile, bancomatele sau aparatele de informare a publicului prezente in institutiile administrative. Fiecare din aceste dispozitive are o interfata prin care utilizatorul poate sa le dea comenzi, iar aceasta interfata (indiferent de aparatul pentru care este conceputa) prezinta similaritati importante  cu interfata programelor de calculator. Din aceasta cauza o persoana care invata sa foloseasca un calculator propriu-zis (computer) va putea sa invete foarte usor sa foloseasca toate aparatele electronice moderne si ca urmare va putea profita de aplicarea in practica a celor mai noi desoperiri stiintifice.

Cunoasterea modului de utilizare a unui calculator va duce si la cresterea timpului liber, pentru ca unele din activitatile care luau foarte mult timp (de ex. statul la cozi pentru efectuarea unor operatii bancare, pentru plata impozitelor sau pentru cumpararea de bilete de tren sau de avion) vor putea fi efectuate din locuinta personala cu ajutorul conexiunilor securizate prin internet. Tot internetul le va permite utilizatorilor de calculatoare sa compare pretul produselor si sa le aleaga pe acelea cu cel mai bun raport calitate-pret si eventual chiar sa cumpere produsele (carti, discuri, etc.) prin internet, fara a se mai deplasa la magazin.

Sistemul de operare este programul (softul) care gestioneaza functionarea in mod unitar a componentelor hardware, adica le permite acestora sa colaboreze unele cu celelalte in scopul functionarii optime a softurilor (programelor) instalate pe calculator. SO se interpune deci intre componentele hardware si cele software iar de aici rezulta rolul sau esential pentru functionarea calculatorului. Fiecare soft (editoarele de text, programele de calcul tabelar, etc.) este specializat in realizarea anumitor sarcini si de aceea se poate spune ca fiecare soft este un fel de "creier" specializat in domeniul sau. Aceste "creiere" (diversele softuri instalate pe calculator) nu ar putea insa functiona optim daca nu ar avea la dispozitie un sistem de interactiune cu componentele hardware. Aici intervine SO care pune la dispozitie "reteaua nervoasa" prin care softul intra in contact cu "muschii" (componentele hardware) care trebuie sa produca actiunile dorite de soft (de ex. generarea de imagini, sunete, etc.).

Rolul SO nu se limiteaza insa la asigurarea unei interfete intre hardware si software, ci el are si alte roluri extrem de importante, ca de exemplu gestionarea resurselor calculatorului alocate softurilor care ruleaza in acelasi timp. Analogiile intre corpul uman si calculator sint instructive si in acelasi timp destul de usor de inteles. Daca lasam de-o parte analogia de mai sus putem sa cream o alta analogie referitoare la relatia dintre SO si softurile instalate. Sistemul de operare poate fi asemanat cu scheletul uman care ofera stabilitate si de asemenea puncte de fixare pentru muschi. Muschii sint aceia care pun in miscare diversele parti ale corpului in asa fel incit sa poata fi efectuate actiunile pe care le doreste un om (mers, alergat, apucat, zimbit, etc.). Softurile pe care le instalam pe hardisc pot fi asemanate cu muschii pentru ca ele sint acelea care ne permit efectuarea operatiunilor pe care le dorim (editare de text, vizionare de filme, etc.). Muschii nu ar putea insa functiona daca nu ar exista punctele de fixare oferite de oasele scheletului si in mod similar nici softurile nu ar putea functiona daca nu ar beneficia de suportul (ajutorul) sistemului de operare care le pune la dispozitie o parte din resursele calculatorului, in asa fel incit softurile sa-si duca la bun sfirsit sarcinile impuse de utilizator.    

Numarul sistemelor de operare care au un numar apreciabil de utilizatori (peste 100.000) nu este mare, ele putind fi numarate pe degetele de la o singura mina. Acest lucru este datorat in buna masura complexitatii acestor softuri care sint de cele mai multe ori opera unor colective formate din mai multe zeci sau sute de programatori. Cel mai raspindit SO pentru PC este Windows care exista in mai multe versiuni, dintre care cele mai noi sint Win 98 SE, Win ME, Win 2000 si Win XP, enumerate in ordinea aparitiei lor pe piata. Windows este un SO care trebuie folosit cu licenta de utilizare, fiind deci un SO care trebuie cumparat pentru a putea fi folosit in mod legal. Un alt sistem de operare pentru care trebuie cumparata licenta de folosire este OSX, care poate fi folosit insa numai pe calculatoarele de tip "Mac" produse de firma Apple. Utilizatorii care prefera (de ex. din motive financiare) un SO gratuit au la dispozitie Linux sau BSD care sint niste SO de tip Unix, dar care sint mult mai putin raspindite in domeniul calculatoarelor personale, ele fiind folosite pe scara mai larga in domeniul serverelor.

Primele SO pentru PC dispuneau de o interfata de comunicare cu utilizatorul bazata pe linia de comanda ("Command Line Interface" - CLI). Aceasta insemna ca un utilizator trebuia sa scrie cu ajutorul tastaturii o comanda si sa apese tasta Enter pentru ca in acest fel calculatorul sa inteleaga ce operatie are de efectuat. Crearea, stergerea sau mutarea fisierelor erau deci niste operatii relativ laborioase si pe deasupra utilizatorul trebuia sa fie mereu atent sa nu scrie o comanda gresit, caz in care calculatorul nu recunostea comanda si aceasta trebuia rescrisa. Pentru a usura interactiunea cu calculatorul a fost creata la mijlocul anilor 1980 o interfata cu SO bazata pe elemente grafice, la care nu mai era necesara scrierea comenzilor.

Interfata grafica cu utilizatorul ("Graphical User Interface") a impus folosirea mausului in locul tastaturii ca dispozitiv de emitere de comenzi pentru calculator. Cu ajutorul mausului nu mai era nevoie sa fie scrisa comanda ci era de ajuns sa ii fie indicata calculatorului operatiunea care se dorea a fi executata. Acest lucru se realiza cu ajutorul unor simboluri grafice (constind din mici desene numite pictograme, iconite - "icons") pe care daca se facea dublu clic cu mausul erau lansate in executie diversele softuri instalate pe hardisc. Pictogramele se gaseau si in structura "butoanelor", elemente de interfata pe care daca se facea clic era lansata in executie o comanda (de ex. copierea unui fisier). Cu alte cuvinte nu i se mai "spunea" calculatorului ce sa faca, ci i se "arata", lucru mai usor si mai putin predispus la greseli de interpretare din partea calculatorului. De asemenea, navigarea prin structura de fisiere ca si operatiile cu acestea au devenit mult mai usoare si mai intuitive decit inainte iar ca urmare folosirea calculatorului a devenit accesibila intregii populatii, indiferent de virsta sau de nivelul de educatie.

Fiecare SO are nevoie de aplicatii (softuri) care sa fie scrise in mod special pentru el. Creatorii de softuri se orienteaza deci catre un anumit SO atunci cind se decid sa conceapa un soft. Acest lucru face ca pentru SO Windows sa existe un numar mai mare de softuri disponibile (cu plata sau gratuite) decit pentru SO Linux, explicatia fiind ca autorii de softuri pentru PC au interesul ca produsul muncii lor sa aiba o piata mai mare de desfacere. Totusi exista si pentru Linux sau BSD un numar apreciabil de aplicatii (in marea lor majoritate gratuite) in special in ceea ce priveste folosirea obisnuita a calculatorului (editare de text, explorarea internetului, etc.). Aceste SO sint insa deficitare in privinta softurilor pentru divertisment (jocuri pe calculator, programe profesionale de creare de muzica, etc.) ai caror autori se orienteaza in marea lor majoritate catre SO Windows si nu creeaza de cele mai multe ori si o varianta a softurilor pentru SO de tip Unix.

Sistemele de operare sint niste softuri complexe care se caracterizeaza prin faptul ca activitatea lor se desfasoara in cea mai mare parte in fundal si in mod automat, deci fara ca activitatea sa iasa in evidenta si fara sa fie nevoie de interventia utilizatorului calculatorului. Din aceasta cauza invatarea folosirii unui SO este usoara pentru ca acele aspecte ale activitatii sale care sint vizibile (si care deci trebuie invatate) sint de cele mai multe ori extrem de simple si se refera in principal la gestionarea fisierelor de pe hardisc si la configurarea echipamentelor hardware in asa fel incit acestea sa poata fi recunoscute de SO si astfel sa poata fi folosite corespunzator.   

Una din cele mai importante functii ale SO (Windows sau altul) este gestionarea (administrarea) spatiului de pe hardisc, lucru evidentiat de faptul ca precursorul SO Windows se numea MS-DOS (Microsoft DOS), unde acronimul DOS insemna Disk Operating System (sistem de operare a discului [de stocare de date]). Chiar daca numele SO Windows doreste sa puna accentul pe faptul ca acest SO are o interfata grafica, administrarea spatiului de pe hardisc ramine in continuare una din functiile esentiale. Intelegerea modului in care se realizeaza aceasta functie a SO este absolut necesara. Vom apela la niste analogii si de asemenea vom simplifica mult descrierea unor componente pentru ca principiul de functionare sa fie inteles mai usor.

GENERALITATI  DESPRE  HARDISC

Hardiscul ("hard-disk") este compus din doua piese principale si anume platanul si capul de scriere/citire. Cum aceste piese sint ascunse in interiorul unei carcase vom apela la o analogie pentru a explica modul de functionare a hardiscului. Aparatul care este folosit pentru citirea discurilor muzicale din plastic ("discuri vinil") seamana foarte bine cu un hardisc. Acest aparat numit pick-up are un platan (placa de metal rotunda) pe care se aseaza un disc care contine melodii gravate pe suprafata sa. Linga platan se afla un brat mobil la extremitatea caruia se gaseste capul de redare a melodiilor. Citirea melodiilor de pe disc se face de catre capul de redare, care contine un ac special ce intra in contact cu suprafata santurilor gravate pe disc. Atunci cind dorim sa ascultam o anumita melodie pornim pick-up-ul si intii pozitionam bratul iar apoi il coborim, in asa fel incit acul capului de redare sa se aseze pe disc exact la inceputul melodiei dorite. Acest lucru se realizeaza foarte simplu, in mod intuitiv. Pe suprafata discului vinil muzica este gravata sub forma unor santuri foarte fine care sint dispuse concentric. La o privire mai atenta se observa ca melodiile sint delimitate pe suprafata discului cu ajutorul unor benzi subtiri si concentrice care nu contin santuri. O anumita melodie se prezinta deci ca o fisie concentrica de citiva centimetri latime si este cuprinsa intre doua benzi delimitatoare. Aceasta fisie seamana foarte bine cu o pista de alergare de pe un stadion.

In mod similar suprafata platanului hardiscului este si ea impartita in astfel de piste iar capul de citire/scriere se muta pe suprafata platanului in functie de nevoile utilizatorului pentru a citi datele stocate in portiunea respectiva. Hardiscul are un platan acoperit cu o substanta magnetizabila (de ex. oxid de fier) linga care se afla un brat care are la extremitatea sa capul care realizeaza scrierea/citirea datelor. In timpul functionarii hardiscului (tot timpul cit calculatorul este deschis) platanul se invirte iar capul de scriere/citire care se afla la extremitatea bratului se deplaseaza automat si magnetizeaza portiuni de pe suprafata hardiscului, in acest fel realizindu-se scrierea de date noi. Stocarea datelor pe hardisc (sau pe o discheta) se face la initiativa utilizatorului, insa procesul este automatizat si el este permanent sub controlul SO care va "tine minte" locul in care sint stocate ("scrise") datele, ca si locurile "libere" de pe hardisc unde pot fi scrise date noi.

Aspectul pick-up-ului seamana bine cu al unui hardisc, insa functionalitatea sa nu este asemanatoare cu a acestuia din urma decit intr-o anumita masura. In cazul pick-up-ului putem doar sa ascultam muzica de pe disc insa nu putem grava noi insine muzica pe disc. In cazul hardiscului putem atit sa citim date de pe el cit si sa scriem noi insine date noi, eventual stergindu-le pe cele vechi.

FORMATAREA  HARDISCULUI

Inainte de a putea folosi un hardisc el trebuie formatat, lucru care se face de obicei atunci cind am cumparat un hardisc nou, dar pe care putem sa-l repetam ori de cite ori dorim sa stergem complet toate datele de pe hardisc pentru ca acesta sa fie "ca nou". Formatarea este procesul prin care un hardisc este facut apt pentru a putea fi scrise date pe el.

Pentru a intelege mai bine necesitatea formatarii hardiscului vom apela la o analogie. Sa presupunem ca sintem proprietarii unei librarii si dorim sa facem pe hirtie un inventar care sa contina titlurile cartilor, data la care au fost achizitionate de librarie, numarul de exemplare din fiecare titlu, editura care a publicat fiecare titlu, raftul din magazie unde este depozitat stocul de volume pentru un anumit titlu, precum si alte date utile. Cea mai eficienta metoda este sa trasam pe hirtie cu creionul un tabel in care sa punem fiecare titlu pe un rind, iar coloanele tabelului sa contina datele pe care dorim sa le stim despre el (data achizitionarii, editura, pretul, stocul de volume, locul in magazie, etc.). In acest fel ne asiguram ca pastram o evidenta clara a tuturor cartilor din magazie si ne va fi usor sa le administram in mod corespunzator. Trasarea tabelului pe hirtie reprezinta in fapt "formatarea" hirtiei, adica pregatirea ei pentru scrierea de date in asa fel incit datele sa fie ordonate si usor de gasit in cazul in care avem nevoie de ele. Dupa completarea tabelului ne va fi deci foarte usor sa gasim un anumit titlu si vom putea modifica foarte simplu datele care il privesc (nr. de exemplare adaugate in magazie, scaderea pretului, mutarea locului in care se afla stocul, etc.). In mod similar SO trebuie sa formateze hardiscul (care are rol de "hirtie" virtuala) pentru ca sa poata sa tina evidenta datelor stocate pe el, iar utilizatorul sa le poata accesa extrem de rapid atunci cind are nevoie de ele.

Scrierea datelor de catre diversele softuri trebuie facuta foarte precis si ca urmare este nevoie ca suprafata hardiscului sa fie "impartita" in diviziuni care sa fie recunoscute de SO in asa fel incit acesta sa stie care sint portiunile deja ocupate cu date si care sint portiunile libere unde pot fi scrise date noi. Impartirea nu se face la nivel fizic, adica nu sint trasate nici un fel de santuri pe suprafata hardiscului, ea se face la nivel "logic", marcajele de delimitare fiind facute tot prin magnetizarea suprafetei hardiscului. Diviziunile in cauza se numesc piste si sectoare. O pista este o fisie (banda) concentrica care are un aspect asemanator cu acela al unei melodii de pe un disc de vinil. Spre deosebire de acestea din urma, pistele de pe un hardisc sint impartite la rindul lor in sectoare. Daca ne inchipuim ca sint trasate niste linii drepte (ca niste raze) pornind din centrul hardiscului catre periferia acestuia, atunci un sector este portiunea dintr-o pista care se gaseste intre doua "raze" consecutive. Un sector al hardiscului are deci un perimetru format din doua linii drepte egale (portiuni din raze) si doua arcuri de cerc inegale (portiuni din marginile circulare care delimiteaza pista), fiind identic in privinta aspectului cu figura geometrica numita chiar "sector de cerc". Formatarea hardiscului (sau a unei dischete) are ca rezultat "aparitia" unui numar de piste si de sectoare care variaza ca numar in functie de capacitatea de stocare a hardiscului.

STOCAREA  DATELOR  PE  HARDISC

Pentru ca munca de stocare si de cautare a datelor de catre utilizator sa fie mai usoara si mai intuitiva, administrarea datelor de catre SO se face respectind niste principii ierarhice (de subordonare). Pentru ca notiunile prezentate sa fie intelese mai usor vom apela la analogia dintre hardisc si un birou. Sa presupunem ca dorim sa cautam in birou ultima chitanta primita la achitarea abonamentului la internet prin cablu al firmei noastre, pentru a vedea cind va trebui sa reinnoim abonamentul. Vom deschide sertarul in care tinem toate documentele referitoare la plati (impozite, abonamente, cheltuieli diverse), vom cauta si apoi vom scoate dosarul care contine chitante primite pentru plata abonamentelor (cablu, ziare, etc.) si in final vom gasi chitanta cautata. Astfel, daca sintem o persoana ordonata vom putea sa gasim chitanta in foarte scurt timp. In mod similar cu exemplul de mai sus putem sa ne ordonam datele de pe hardisc in asa fel incit sa gasim foarte usor ceea ce cautam.

Sistemul de operare ordoneaza datele grupindu-le in niste "containere" (recipiente) care pot fi puse unul in altul, la fel cum un geamantan mic poate fi pus in unul mai mare. Hardiscul este containerul principal (cel mai mare) si el poate fi impartit in containere mai mici numite partitii sau volume ("partitions - volumes"). Fiecare partitie va contine containere mai mici numite dosare ("folders" in lb. engleza) iar acestea la rindul lor vor contine containere mai mici numite fisiere ("files" in lb. engleza). Putem sa apelam din nou la analogia hardisc - birou. Un birou are mai multe sertare, in fiecare sertar se afla mai multe dosare, care la rindul lor contin mai multe file de hirtie. Un hardisc are mai multe partitii, fiecare partitie contine mai multe dosare, care la rindul lor contin mai multe fisiere. Corespondenta dintre elementele folosite in analogie este clara, birou = hardisc, sertar = partitie, dosar = dosar, fila = fisier. Aceasta prezentare a modului de stocare a datelor in mod ierarhic (partitie - dosar - fisier) a fost simplificata la maximum pentru a fi mai usor de inteles. In realitate lucrurile sint un pic mai complicate, dar nu foarte mult. Astfel, o partitie poate contine dosare (care la rindul lor contin fisiere), dar poate contine si fisiere separate, neincluse in dosare. Pe de alta parte un dosar poate contine inauntrul lui atit fisiere cit si dosare. Dosarele continute intr-un alt dosar pot fi denumite "subdosare" ale acestuia, dar in limbajul obisnuit sint denumite simplu tot "dosare". Chiar si in cazul unui birou putem observa ca un sertar poarte contine atit dosare cit si file disparate, iar un dosar poate contine la rindul sau atit file cit si alte dosare.

Hardiscul poate fi deci asemanat cu un birou in care ne tinem documentele, birou in care putem depozita documente noi (in limita spatiului disponibil) si din care putem scoate documentele de care nu mai avem nevoie pentru a le arunca. Atunci cind avem nevoie de un document din birou, il cautam deschizind sertarele si apoi dosarele in care ne tinem de obicei documentele. Pentru ca acest lucru sa fie mai usor punem niste etichete pe dosare (si eventual si pe sertare) care sa ne usureze munca de cautare. Vom denumi diferitele dosare cu nume sugestive ca "Rapoarte", "Chitante", "Contracte", etc. si in acest fel vom cauta un anumit document numai in dosarul in care se incadreaza dupa continutul sau. Datele care sint stocate pe hardisc de catre SO sint "puse" in niste locuri de pe suprafata magnetizabila pe care utilizatorul nu le cunoaste si nici nu are nevoie sa le cunoasca. Datele sint stocate sub forma de succesiuni de biti (de valoare 1 sau 0) care reprezinta portiuni de pe suprafata hardiscului care sint magnetizate (1) sau nu (0). Atit forma de stocare a datelor cit si locul in care sint puse pot fi intelese cel mai bine de o masina (calculator) si nu de om. Acesta din urma poate insa sa gaseasca datele cu usurinta folosind interfata grafica pusa la dispozitie de SO si unde poate pune "etichete" cu nume sugestiv pe partitii, dosare si fisiere pentru a le gasi mai usor. Hardiscul este deci un fel de birou in care nu cautam propriu-zis documentele care ne trebuie, ci ii indicam unui asistent unde sint ele iar acesta ni le aduce. Sistemul de operare este asistentul care are o functie dubla si anume aceea de depozitare a documentelor si de gasire a lor in caz de nevoie.   

TASTATURA

Pentru a putea folosi SO Windows trebuie sa ne obisnuim cu instrumentele de interactionare cu calculatorul cu ajutorul carora il instruim care sint comenzile pe care dorim sa le execute. Tastatura si mausul sint doua dispozitive folosite in permanenta in lucrul cu calculatorul pentru ca pe moment ele sint singurele (daca nu luam in considerare folosirea vocii, care se afla inca in stadiu experimental) care ne permit sa comunicam (interactionam) cu el.

PREZENTARE

Tastatura este un dispozitiv a carui folosire este extrem de simpla, fiind necesar doar sa apasam pe butoanele ei (numite "taste") la fel cum am face in cazul unei masini de scris. Butoanele unei tastaturi sint impartite in mai multe (de obicei patru) grupuri in functie de rolul lor.

Cel mai important grup este cel care ocupa cea mai mare parte a tastaturii si el contine atit taste a caror apasare produce aparitia pe ecranul monitorului a unor litere (Q, W, E, etc.), cifre (1, 2, 3, etc.) sau simboluri (@, #, etc.), cit si taste speciale (Enter, Shift, Control, Alt, etc.) a caror functionalitate variaza in functie de programul folosit si care va fi explicata mai jos.

Deasupra grupului principal se afla un sir de taste numite "functionale" (F1, F2, F3, etc.) al caror rol este sa lanseze in mod direct comenzi pentru calculator, comenzi care sint diferite in functie de softul pe care il folosim la un anumit moment. Ele sint folosite foarte mult in jocuri, dar si alte softuri le pun in valoare.

La dreapta grupului principal se afla un grup impartit in mai multe (de obicei trei) subgrupuri si care contine taste folosite in principal pentru navigare pe ecran (tastele care au desenate sageti pe ele, Tastele Page Up sau Page Down, etc.) dar si unele taste cu functii speciale (cum este tasta Delete).

La extremitatea (marginea) dreapta a tastaturii se afla un grup de taste care sint folosite in special pentru scrierea de cifre si pentru efectuarea de operatii aritmetice (adunare, scadere, etc.), tastele fiind asezate foarte comod pentru lucrul cu mina dreapta. O parte a tastelor din acest ultim grup are o functionalitate dubla, ele putind fi folosite si pentru navigare.

Unele taste (Shift, Ctrl, Alt, Windows) sint prezente in dublu exemplar si sint asezate simetric fata de axul tastaturii, ambele taste avind de obicei aceeasi functionalitate. Unele softuri (de ex. jocurile) profita de faptul ca o tasta este prezenta in doua exemplare si specifica cite o comanda separata care sa fie executata la apasarea tastei drepte, respectiv stingi.

Tastaturile mai noi au o serie de butoane care sint incluse special pentru a fi folosite cu aplicatiile multimedia (filme, melodii) sau pentru navigarea pe internet. Ele nu vor fi luate in discutie aici pentru ca nu sint prezente pe majoritatea tastaturilor iar asezarea lor nu este supusa nici unui standard, ele fiind grupate dupa criteriile de ergonomie ale companiei producatoare a tastaturii.

Caracterul alfanumeric (litera, cifra, simbolul) care poate fi scris cu ajutorul unei taste este imprimat pe tasta respectiva si poate fi pus in evidenta cu ajutorul unui editor de text (de ex. Notepad, inclus in SO Windows) in care deschidem un nou document si incepem sa apasam pe taste. Anumite taste permit scrierea a doua caractere alfanumerice distincte, dintre care unul apare daca apasam tasta in mod obisnuit, iar celalalt doar daca se apasa si tasta Shift impreuna cu tasta in cauza.

TASTELE  SPECIALE

Tastele speciale nu produc aparitia nici unui caracter alfanumeric la apasarea lor, ci au functia de a lansa direct comenzi in cazul in care sint apasate singure sau in cadrul unei combinatii cu alte taste. Ele sint urmatoarele :

ENTER : Este cea mai mare tasta si are de obicei o forma caracteristica, aceea a literei "L" privita in oglinda. Tasta Enter are in principal rolul de a lansa in executie softurile, dar si de a determina calculatorul sa execute o comanda importanta care este specificata de softul care se afla in functiune in momentul respectiv. Tasta Enter are intr-o mare masura aceeasi functionalitate ca si butonul sting al mausului. In cazul editarii de text apasarea tastei Enter duce la crearea unui paragraf nou de text, sub cel curent.

BACKSPACE : Se gaseste de obicei deasupra tastei Enter si are rolul de a sterge ultimul caracter (litera, cifra, etc.) scris in cadrul unui text. Daca este tinuta apasata ea va determina stergerea tuturor caracterelor aflate la stinga cursorului.

SHIFT : Este o tasta dubla, cea dreapta gasindu-se de obicei sub tasta Tasta Enter iar cea stinga pe acelasi rind insa la marginea stinga a tastaturii. Tasta Shift este cel mai des utilizata pentru scrierea de litere majuscule, pentru acesta trebuind sa apasam in acelasi timp tasta Shift (indiferent care din ele) si tasta literei in cauza.

CONTROL (CTRL) : Este o tasta dubla, cea dreapta gasindu-se de obicei sub tasta Tasta Shift iar cea stinga pe acelasi rind insa la marginea stinga a tastaturii. Tasta Ctrl este cel mai des utilizata pentru comenzi care sint lansate in executie la apasarea unei combinatii de taste.

ALT : Este o tasta dubla care se gaseste pe rindul cel mai de jos al tastaturii la ambele capete ale unei taste alungite ("Spacebar"). Tasta Alt este cel mai des utilizata pentru activarea barei de meniuri a ferestrelor softurilor, dar si pentru comenzi care sint lansate in executie la apasarea unei combinatii de taste.

WINDOWS (WIN) : Este o tasta dubla avind desenat pe ea logoul ("simbolul") SO Windows si care se gaseste pe rindul cel mai de jos al tastaturii, linga tastele Alt. Tasta Windows este cel mai des utilizata pentru comenzi care sint lansate in executie la apasarea unei combinatii de taste.

TASTA PENTRU MENIUL CONTEXTUAL : Este situata intre tastele Win si Ctrl din partea dreapta. Apasarea ei duce la aparitia unui meniu contextual care consta dintr-o lista de comenzi utile, lista care este specifica fiecarui soft in parte si contextului particular de folosire a acestuia.

ESCAPE (ESC) : Este tasta aflata de obicei in coltul din stinga sus al tastaturii. Tasta Esc are intr-o anumita masura o functionalitate opusa celei a tastei Enter si anume ea ne permite sa evitam executarea unei comenzi in situatia in care nu sintem siguri ca am facut alegerea cea mai buna. Numele tastei este sugestiv, "escape" insemnind fuga, evitare a unei situatii. Apasind tasta Esc ne intoarcem la o situatie in care putem sa cintarim inca o data decizia pe care dorim sa o luam in privinta unei anumite comenzi. De exemplu atunci cind instalam un soft, tasta Esc ne permite sa revizuim deciziile luate asupra componentelor acestuia pe care dorim sa le instalam, inainte de a declansa procesul de instalare propriu-zis.

TAB : Este aflata la marginea stinga a tastaturii si are desenate pe ea doua sageti indreptate in directii opuse. Tasta Tab este folosita in principal pentru navigarea rapida intre elementele importante ale ferestrei unui soft (de ex. atunci cind avem de ales intre mai multe optiuni si dorim sa trecem rapid de la o optiune la alta fara a folosi mausul) sau intre legaturile continute intr-o pagina web.

SPACEBAR (BARA  DE  SPATIU) : Este tasta lunga aflata pe rindul cel mai de jos al tastaturii. Este folosita exclusiv pentru introducerea de spatii goale in texte, de exemplu atunci cind dorim sa despartim cuvintele dintr-o fraza. Datorita marimii si asezarii ei este folosita si in foarte multe jocuri pentru ca este usor de apasat fara a ne desprinde ochii de pe ecran.

CAPS LOCK : Este aflata pe rindul cel mai din stinga ala tastaturii, intre tastele TAB si SHIFT. Are functia de a bloca ("lock") corpul de litera pe care il folosim intr-un text. Tasta este activata prin apasare si din acest moment textul va fi scris cu majuscule. Dezactivarea se face tot prin apasarea pe tasta si ca urmare textul va fi scris cu litere mici. In cazul in care tasta este activata se va aprinde un led (dioda luminescenta) aflat in partea din dreapta sus a tastaturii.

NUM  LOCK : Determina care este functionalitatea tastelor aflate in grupul situat in partea dreapta a tastaturii, grup in care este situata si tasta NUM LOCK. Tasta este activata si dezactivata prin apasare. Atunci cind tasta este activata (situatia obisnuita) grupul de taste din partea dreapta este folosit pentru scrierea de cifre. In cazul in care tasta este dezactivata grupul de taste poate fi folosit pentru navigare, in mod similar cu tastele navigationale. In cazul in care tasta este activata se va aprinde un led aflat in partea dreapta sus a tastaturii. Dupa incarcarea SO (Windows 98SE, ME) tasta este activata si in consecinta grupul de taste din dreapta poate fi folosit pentru scrierea de cifre. In cazul SO Windows XP tasta nu este insa activata si de aceea poate apare impresia ca tastatura este defecta in momentul in care dorim sa scriem cifre cu tastele din dreapta. Solutia este sa activam tasta apasind pe ea dupa incarcarea completa a SO, in acest fel putind sa o folosim si pentru a scrie cifre.

TASTELE  NAVIGATIONALE

Grupul tastelor navigationale este impartit in doua subgrupuri si anume tastele HOME, END, PAGE UP, PAGE DOWN pe de o parte si tastele directionale (care au desenate niste sageti pe ele) pe de alta parte. Sint folosite pentru navigarea in cadrul ferestrelor diverselor softuri sau in cadrul unei pagini de text. Tasta HOME ne duce la inceputul unui text, tasta END ne duce la sfirsitul unui text, tastele PAGE UP si PAGE DOWN ne urca, respectiv ne coboara cu o pagina (ecran) in cadrul unui text. Tastele cu sageti (stinga, dreapta, sus, jos) ne permit navigarea in cadrul unui text cu cite un caracter la stinga sau la dreapta, respectiv cu cite un rind in sus si in jos.

DELETE : Este folosita pentru stergerea unor elemente prezente in fereastra unui soft (fisierele in Windows Explorer, mesajele de posta electronica in Outlook Express, etc.) dar cel mai frecvent este folosita pentru a sterge caracterele aflate la dreapta cursorului in cadrul unei pagini de text. Poate fi folosita pentru stergerea unui singur caracter (daca o apasam o singura data) sau pentru stergerea unui sir de caractere (daca o tinem apasata mai mult timp). 

COMBINATIILE  DE  TASTE

Fiecare soft in parte are disponibile citeva combinatii de taste care permit lansarea unor comenzi fara a mai apela la maus. Numarul de combinatii posibile este mare si in general se folosesc combinatii de doua sau de trei taste. O combinatie de doua taste se scrie sub forma tasta1 + tasta2 unde in loc de tasta1si tasta2 poate fi orice combinatie de taste (de ex. Ctrl+A). Semnul + care apare intre taste este o conventie de scriere si semnifica faptul ca tastele trebuie apasate in acelasi timp pentru ca sa fie lansata in executie comanda. Combinatiile de taste trebuie sa includa in mod obligatoriu o tasta speciala dar celelalte taste pot fi atit taste speciale (Shift, Tab, etc.) cit si taste obisnuite (tasta A, tasta C, etc.) sau functionale (F2, F6, etc.).  

PREZENTARE

Mausul este dispozitivul care ne permite o interactionare mai directa, mai evidenta cu calculatorul decit tastatura. Mausul poate fi privit in mod simbolic ca o extensie a miinii noastre "inauntrul" calculatorului. Mina noastra interactioneaza cu mediul inconjurator si ne permite sa intram in contact cu obiectele prezente in acesta. Putem astfel sa aratam inspre un obiect, sa il luam in mina, sa il cercetam, sa il mutam dintr-o parte in alta, sa il aruncam. In mod similar, mausul ne permite sa facem tot felul de operatii cu obiectele (fisiere, iconite, ferestre, etc.) prezente in interfata grafica a sistemului de operare sau a diverselor softuri. Putem sa selectam obiecte, sa le inspectam, sa le schimbam locul (in cadrul interfetei grafice sau a sistemului de stocare) si putem chiar sa le schimbam dimensiunile (micsorarea sau marirea ferestrelor).

Mausul clasic are un corp alungit, plat pe partea de jos si bombat in partea de sus, dimensiunile si forma sa fiind alese in asa fel incit el sa poata fi cuprins usor cu palma miinii. In portiunea din fata a partii de sus a mausului se gasesc doua butoane si o rotita care pot fi manipulate cu virfurile degetelor aratator si mijlociu. Pe partea inferioara a unui maus clasic (obisnuit) se gaseste o bila de cauciuc. Mausurile mai noi nu mai folosesc bila de cauciuc.

Caracteristica principala a folosirii mausului este prezenta unui element grafic, numit cursor, pe ecranul calculatorului. Cursorul are in general forma unei sageti dar in anumite situatii particulare poate lua si alte forme (clepsidra, linie verticala, etc.) dupa cum o cere fereastra softului care se afla in prim plan in momentul respectiv. Cursorul are o libertate de miscare neingradita in limitele dimensiunilor ecranului, el putind fi mutat in orice parte a acestuia pe orice traiectorie dorim.

Principiul de functionare al mausului consta in corelarea ("traducerea") miscarii acestuia (ghidata de mina noastra) cu miscarea cursorului de pe ecran. Pentru aceasta este utilizat un dispozitiv care se gaseste in interiorul mausului si care foloseste doi mici cilindri ("role") aflati in contact cu bila de cauciuc. Mausul se gaseste mereu in contact cu o suprafata plana si ca urmare pozitia sa poate fi descrisa cu ajutorul celor doua coordonate si anume X (abscisa) si Y (ordonata). Unul dintre cilindrii cu care se afla in contact bila de cauciuc raspunde de indicarea pozitiei mausului in raport cu coordonata X iar celalalt in raport cu coordonata Y. Dispozitivul de corelare a miscarii mausului cu cursorul combina informatiile primite de la cei doi cilindri si de aici va rezulta pozitia cursorului pe ecran la un moment dat.

FOLOSIRE

Folosirea propriu-zisa a mausului este foarte simpla si nu necesita decit o perioada de adaptare care sa ne permita sa sesizam in mod automat ("intuitiv") care este amplitudinea miscarii pe care trebuie sa o facem cu mausul pentru a muta cursorul pe o anumita distanta si intr-o anumita directie. La inceput folosirea mausului poate parea dificila, tocmai pentru ca sintem tentati sa il miscam prea mult, iar cursorul se "ascunde" intr-unul din colturile ecranului si nu il mai vedem. Cu timpul insa vom invata ca de fapt mausul nu trebuie miscat foarte mult, 2-3 cm in sus sau in jos permitindu-ne sa atingem cu cursorul marginile ecranului.

Secretul deprinderii rapide a modului optim de folosire a mausului este legat de felul in care ghidam mausul cu mina noastra si ii imprimam astfel miscarea dorita. Pozitia minii care manipuleaza mausul este esentiala. Mausul trebuie manipulat cu "delicatete", el nu trebuie "sufocat". Cu alte cuvinte nu trebuie sa asezam palma peste maus, ci linga el. Ghidarea mausului trebuie sa se faca in principal cu ajutorul degetelor si nu cu al intregii miini. Podul palmei drepte (sau stingi, pentru stingaci) trebuie asezat pe covorasul mausului si el este nu numai punctul de sprijin al miinii, ci si punctul fix care ne va permite sa imprimam miscari precise mausului. Causul palmei drepte trebuie sa acopere partea din spate a mausului, fara insa a intra in contact cu ea. Degetele aratator si mijlociu se pozitioneaza deasupra celor doua butoane, fara a intra insa in contact cu ele. Pulpa degetului mare trebuie se se afle in contact cu partea stinga a mausului. Pe partea dreapta degetul inelar si cel mic vin si ele in contact (tot prin pulpa lor) cu mausul. Punctele de contact ale degetelor mare si inelar trebuie sa se afle cam la 1/3 din lungimea mausului, masurata incepind cu partea din fata, aproape de locul in care se termina butoanele. Pozitia miinii trebuie sa fie naturala, in asa fel incit mina sa nu oboseasca foarte mult chiar si dupa o folosire indelungata a mausului.

Pentru a misca cursorul pe ecran si a-i imprima directia dorita trebuie sa invatam sa miscam mausul in mod eficient. Mausul trebuie sa stea tot timpul in centrul covorasului sau iar laturile sale trebuie sa fie paralele cu laturile covorasului. Avind podul palmei ca punct de sprijin fix trebuie sa incepem sa miscam mausul in sus si in jos folosindu-ne numai de degetele (mare, inelar si mic) cu ajutorul carora tinem mausul. Degetele nu trebuie sa apese tare mausul iar miscarea trebuie realizata doar din articulatiile degetelor, fara a misca podul palmei de la locul sau. Vom observa ca putem realiza foarte usor deplasarea cursorului de la partea de jos la cea de sus a ecranului.

Urmeaza sa incercam deplasarea cursorului de la marginea dreapta la cea stinga a ecranului. De aceasta data miscarea se va realiza din articulatia miinii ("poignet") pastrind in continuare podul palmei ca punct de sprijin fix. Se va continua cu deplasarea cursorului in cele patru colturi ale ecranului. Un ultim exercitiu este deplasarea cursorului in cerc (in sens orar si antiorar) cit mai aproape de marginile ecranului fara a misca podul palmei de la locul sau. Aceasta miscare circulara este complexa si este realizata ajutindu-ne atit de articulatiile degetelor cit si de articulatia miinii.

In timpul folosirii de zi cu zi a mausului, podul palmei este tinut in general sprijinit de covorasul mausului si este relativ fix, el putind fi miscat pe distante scurte pentru a nu fi suprasolicitata articulatia miinii atunci cind dorim sa imprimam o miscare ampla cursorului. Trebuie insa evitata ridicarea mausului de pe covoras in mod frecvent pentru ca acest lucru duce la obosirea miinii. O alta greseala care se face in mod frecvent de catre incepatori este rotirea mausului in jurul unei axe perpendiculare pe centru sau, existind credinta ca in acest fel cursorul se va deplasa la stinga sau la dreapta.

Folosirea corecta si eficienta a mausului implica insa pastrarea sa in centrul covorasului (sau un pic mai sus fata de centru) si avind laturile paralele cu ale acestuia. Evident ca in lucrul de zi cu zi mausul nu ramine tot timpul in centrul covorasului si de asemenea el este rotit (foarte putin) in jurul unei axe perpendiculare cind il manipulam fara ca aceste lucruri sa reprezinte niste greseli, ele fiind semne ale unei folosiri obisnuite. Fiecare utilizator va invata cu timpul in mod intuitiv care sint miscarile pe care trebuie sa le faca cu mausul in asa fel incit miscarea cursorului sa fie cea dorita iar mina sa nu oboseasca prea repede.

BUTOANELE  SI  ROTITA

Butoanele mausului sint de obicei in numar de doua, cel sting si cel drept. Butonul sting este butonul principal si el are o functionalitate intrucitva asemanatoare cu tasta Enter, adica este folosit pentru a lansa comenzi in executie. Modul de apasare a butonului sting necesita si el o perioada de adaptare pentru ca el este de doua feluri, in functie de activitatea pe care o desfasuram. De exemplu atunci cind efectuam selectarea unui obiect apasam o singura data pe buton si aceasta manevra se numeste clic simplu (sau numai clic). Atunci cind dorim sa lansam in executie un program este insa nevoie sa efectuam doua apasari succesive intr-un interval de timp scurt. Manevra aceasta se numeste dublu clic si trebuie exersata inainte de a ne deveni familiara. Butonul drept al mausului este butonul secundar si el are o functionalitate intrucitva asemanatoare cu tasta pentru meniul contextual, adica este utilizat pentru a afisa un meniu de comenzi specifice folosirii unui anumit soft.

Rotita mausului este numita rotita de derulare ("scroll") si este manipulata in sus si in jos cu ajutorul degetului aratator. Functionalitatea ei este asemanatoare cu a tastelor de navigare (cele cu sageti in sus si in jos sau tastele Page Up si Page Down) si ne permite de exemplu derularea in sus sau in jos a unui text pe ecran.

Mesageria Instantanee (MI) reprezinta o aparitie relativ recenta in rindul aplicatiilor internet si permite comunicarea in timp real in mod text intre internauti. MI este foarte asemanatoare cu IRC din punct de vedere al functionalitatii, insa ea se deosebeste de IRC prin faptul ca internautii comunica direct si nu este nevoie ca sa se alature unor canale (camere) de discutii aflate pe un server IRC. Succesul MI a fost determinat de usurinta in utilizare in comparatie cuprogramele de   textaifas (IRC) si de prezenta unei interfete mai atragatoare.

Principiul de functionare se bazeaza pe stabilirea unei conexiuni (cu ajutorul unui server central) intre programele de MI ale unor internauti, ceea ce permite o comunicare extrem de rapida, in consecinta schimbul de mesaje fiind aproape instantaneu. Prin comparatie comunicarea care are loc prin posta electronica este mediata de mai multe servere si deci are o latenta variabila, mergind de la zeci de secunde la citeva minute.

MI este folosita in principal pentru conversatii in mod text, insa in acelasi timp este posibil sa avem si conversatii in mod multimedia (audio-video) sau sa schimbam fisiere cu alti internauti.

MI este oferita in mod gratuit de multe companii ce desfasoara o activitate in domeniul internetului (AOL, Microsoft, Yahoo, Google, etc.). Dupa descarcarea programului de pe situl web al companiei care ofera programul respectiv trebuie sa ne inregistram ca utilizatori. Daca folosim deja un alt serviciu (de ex. un cont gratuit de posta electronica) oferit de compania furnizoare a programului MI nu mai este nevoie sa ne inregistram.

PROGRAME

Cel mai mare neajuns al MI este reprezentat de faptul ca softurile folosite nu sint de obicei interoperabile intre ele. Spre deosebire de IRC unde putem comunica cu alti internauti indiferent de programul folosit de acestia, in cazul MI se formeaza comunitati de utilizatori care sint separate unele de altele, fara sa existe posibilitatea de interconectare. Cu alte cuvinte, daca folosim softul oferit de AOL nu putem comunica cu internautii care folosesc softurile oferite de Microsoft sau Yahoo si viceversa.

Acest lucru este datorat faptului ca unele din marile companii ce ofera servicii de MI nu doresc sa se ajunga la o intelegere cu privire la standardele pe care sa le indeplineasca programele in asa fel incit acestea sa devina interoperabile. Companiile mari au ca scop crearea unui mini-internet propriu (portal, serviciu de posta electronica, gazduire de situri web, etc.), in care utilizatorii sa petreaca un timp cit mai mare, fara a "pasi" in afara lui. Motivul principal pentru o astfel de strategie este legat de obtinerea de profituri cit mai mari din contractele publicitare. Cu toate acestea Yahoo si Microsoft au ajuns in anul 2006 la o intelegere care a facut ca utilizatorii programelor celor doua companii sa poata comunica intre ei, cele doua retele de MI devenind una singura.

Softurile de MI sint gratuite, dar acest lucru isi are "pretul" sau, pentru ca prin intermediul softului putem comunica de obicei doar cu utilizatorii care se afla in aceeasi retea cu noi. Situatia este intrucitva similara cu cea existenta in domeniul retelelor de telefonie mobila, unde tarifele pentru convorbiri in aceeasi retea sint mult mai ieftine decit cele pentru convorbiri in afara retelei. Rezolvarea acestei situatii este sa ne inregistram la mai multe companii ofertante de MI si in consecinta sa folosim mai multe programe de MI in acelasi timp. O alta rezolvare este sa folosim un program de care este oferit de o terta parte si care permite comunicarea cu internautii ce folosesc oricare din programele de MI cel mai frecvent utilizate.

Alegerea unui program pe care sa-l folosim in mod principal este o chestiune de preferinta personala, dar trebuie sa luam bineinteles in calcul si care este alegerea facuta deja de cei cu care dorim sa conversam. Cele mai folosite programe sint : Yahoo Messenger (oferit de Yahoo), Windows Live Messenger (oferit de Microsoft prin preinstalare odata cu sistemele de operare Windows), AIM / ICQ (oferite de AOL), Google Talk (oferit de Google) si Jabber. Daca dorim sa folosim un program care sa rezolve problemele de interoperabilitate avem la dispozitie Gaim, Trillian sau Miranda IM.

ÎNSCRIEREA  CA  UTILIZATORI  AI  SERVICIILOR  PORTALULUI  YAHOO

Pentru a putea folosi Yahoo Messenger (YM) trebuie sa ne inscriem ca utilizatori ai serviciilor portalului Yahoo, lucru care ne va permite sa beneficiem de toate serviciile gratuite puse la dispozitie de acesta (cont webmel, sit web pe domeniul Geocities, etc). Mergem pe pagina principala a sitului Yahoo si facem clic pe legatura "Sign Up" si apoi urmam instructiunile de pe ecran pentru a ne inregistra. In principiu trebuie sa ne hotarim dinainte asupra unui nume de utilizator (care este de fapt actul nostru de identitate in reteaua Yahoo - Yahoo ID) si a unei parole (alcatuita dintr-o combinatie de litere, cifre si simboluri), apoi completam in cimpurile adecvate din paginile de inscriere citeva date personale.     

DESCARCAREA  SI  INSTALAREA  YAHOO  MESSENGER

Softul poate fi instalat fie prin conectarea la internet si descarcarea lui de pe situl Yahoo (recomandat), fie prin folosirea fisierului de instalare existent pe o unitate de stocare (de ex. pe cd-ul sau dvd-ul unei reviste de tehnologia informatiei). Mai jos vor fi prezentate pe rind ambele variante.

1. INSTALAREA  DE  PE  INTERNET

Ne conectam la internet si mergem la sectiunea Messenger a sitului Yahoo, de unde putem sa descarcam ultima versiune a programului YM pentru sistemul de operare pe care il avem. Nu exista versiuni diferite ale YM pentru Windows 98 / ME /2000 / XP, softul este compatibil cu toate. Instalarea YM decurge in patru etape si anume : descarcarea fisierului de instalare, configurarea instalarii, descarcarea fisierului ce contine programul YM si in fine instalarea propriu-zisa.

1.1 DESCARCAREA  INSTALATORULUI

Facem clic pe butonul "Get it now" pentru a parcurge prima etapa, care este diferita in functie de sistemul de operare prezent pe calculatorul nostru.

Daca avem Windows ME (sau 98 SE) cu Internet Explorer 6.1 atunci dupa o scurta perioada de asteptare va apare o fereastra de avertizare (cu titlul "Security Warning") in care scrie "Do you want to install and run Yahoo Install Manager signed and distributed by Yahoo.inc ?" ("Doresti sa instalezi si sa rulezi YIM semnat si distribuit de compania Yahoo?"). Facem clic pe butonul "Yes" ("Da") si apoi asteptam cam 1 minut pentru ca fisierul ce contine instalatorul YM sa fie descarcat pe calculatorul nostru. Apoi va apare in mod automat prima fereastra a vrajitorului de instalare ("install wizard"), care are titlul "Welcome!" ("Bine ati venit!").

Daca avem Windows XP SP2 cu Internet Explorer 6.2 atunci dupa o scurta perioada de asteptare va apare o fereastra de avertizare (cu titlul "Security Warning") in care scrie "Do you want to run or save this file [msgr8us.exe] ?" ("Doresti sa salvezi sau sa rulezi acest fisier [msgr8us.exe] ? "). Facem clic pe butonul "Run" ("ruleaza"). Putem face clic pe butonul "Save" daca dorim sa salvam fiserul pe calculatorul nostru, dar acest lucru nu este necesar pentru ca acest mic fisier nu contine programul YM. Dupa ce am facut clic pe butonul "Run" va apare o a doua fereastra de avertizare in care sintem intrebati daca dorim sa rulam (lansam in executie) fisierul respectiv. Facem clic pe butonul "Run". Va apare prima fereastra a vrajitorului de instalare ("install wizard"), care are titlul "Welcome!" ("Bine ati venit!").

1.2 CONFIGURAREA  INSTALARII

In aceasta etapa indicam care sint componentele auxiliare pe care dorim sa le instalam alaturi de YM si care sint setarile exploratorului ("browser") pe care dorim sa le schimbam. Softul YM este integrat cu toate serviciile gratuite oferite de Yahoo si prin intermediul lui putem avea acces mai facil la ele. Instalarea componentelor auxiliare nu este insa obligatorie, YM va functiona perfect indiferent daca alegem sa le instalam sau nu.

Facem clic pe butonul "Next" in fereastra de intimpinare a vrajitorului de instalare. Va apare fereastra cu titlul "Choose the products to install" ("Alege produsele pe care le vrei instalate"). Aici avem de ales intre doua variante de instalare si anume "Typical" ("tipica, obisnuita") sau "Custom" ("personalizata"). Diferenta dintre ele este data de faptul ca varianta obisnuita instaleaza YM si toate componentele auxiliare, in timp ce varianta personalizata ne permite sa alegem pe care dintre componentele auxiliare sa le instalam alaturi de YM. Facem clic pe legatura "Custom Install". Va apare o fereastra in care bifam componentele (sau setarile) pe care le dorim si le debifam pe cele de care nu avem nevoie. Bifarea si debifarea se fac foarte simplu, printr-un clic in casuta de linga componenta (setarea) propusa.

"Yahoo Messenger with Voice (required)" - Aceasta componenta este bifata deja pentru ca ea se refera la softul YM, cel pe care dorim sa-l instalam.

"Desktop Shortcut" (scurtatura pe spatiul de lucru) - E bifata deja si o putem lasa asa daca dorim sa avem acces rapid la YM de pe spatiul de lucru. O putem sterge foarte usor dupa instalarea programului daca n-o mai dorim.

"Quick Launch Toolbar Shortcut" (scurtatura in bara de lansare rapida) - E bifata deja si o putem lasa asa daca dorim sa avem acces rapid la YM din bara de lansare rapida (care este o parte a barei de procese - "taskbar").

"Yahoo Toolbar with Anti-Spy and one-click access to Messenger" - Se refera la bara de instrumente Yahoo. Aceasta este o bara ce se integreaza in Internet Explorer si ne permite accesul direct la toate serviciile Yahoo (cautare, e-mail, jocuri, etc.). In plus ea blocheaza toate miniferestrele publicitare de tip "pop-up" ca si softurile care incearca sa ne spioneze comportamentul pe internet. Putem sa instalam aceasta componenta sau nu. Daca folosim deja o alta instrubara (Google, Windows Live, etc.) este recomandat sa nu bifam optiunea. Daca folosim mult serviciile Yahoo atunci putem bifa optiunea. Sau putem sa instalam instrubara si daca nu ne convine o putem inlatura folosind serviciul "Add / Remove Programs" din sistemul de operare.

"Yahoo Browser Services" - Acces mai usor la serviciile "Search" ("Cautare"), "Maps" ("Harti"), "Games" ("Jocuri"). O putem bifa sau nu, in functie de cit folosim serviciile respective si cit de important este sa avem acces rapid la ele. Aceste servicii pot fi accesate de pe pagina gazda (principala) a portalului Yahoo, nu e nevoie neaparata de aceasta componenta.

"Make Yahoo my browser's default search engine" - Daca bifam setarea atunci Yahoo va fi motorul de cautare implicit ("default") folosit de explorator. Cind dorim sa cautam un cuvint (sau o sintagma) pe internet tastam cuvintul in bara de adrese a exploratorului si apasam tasta Enter. In mod obisnuit motorul de cautare implicit este cel oferit de Windows Live, dar oricum IE ne permite sa il schimbam cu ce motor dorim (Google, etc.). Yahoo pune la dispozitie un motor de cautare bun, insa este la latitudinea fiecarui utilizator daca va bifa optiunea sau nu.

"Make Yahoo.com my browser's home page" - Daca bifam setarea atunci pagina gazda a portalului Yahoo va fi afisata ori de cite ori deschidem exploratorul. In functie de cit de mult folosim serviciile acestui portal putem accepta sau nu setarea. Autorul acestui manual (MunteAlb) recomanda ca pagina gazda o pagina goala ("blank"), deci bifarea acestei optiuni nu se impune.

Alegem deci componentele si setarile dorite si apoi facem clic pe butonul "Next". Va apare o fereastra ce contine licenta de folosire a softului. O citim (derulam in jos continutul ferestrei) si daca sintem de acord cu ea va trebui sa bifam optiunea "Yes, I accept the terms of this agreement" ("Da, accept termenii acestei intelegeri") si apoi sa facem clic pe butonul "Next". Va apare o fereastra ce contine cu legaturi catre textul "Politicii de Confidentialitate" practicata de compania Yahoo, text care se refera la modul in care compania foloseste datele culese de la utilizatori. Facem clic pe butonul "Next" (putem evident citi textul in cauza inainte de a merge mai departe).  

1.3 DESCARCAREA  SOFTULUI YAHOO  MESSENGER

Fereastra urmatoare se numeste "Confirm Choices" ("confirma optiunile") si ne prezinta marimea fisierelor ce vor fi descarcate (in jur de 10 MB) si cit va dura operatiunea de descarcare a softului in functie de viteza conexiunii la internet. Pentru internautii ce folosesc o conexiune obisnuita prin telefon ("dial-up") durata este intre 60 si 90 de minute, in functie de cit de rapida este conexiunea la acel moment. Cei care folosesc o conexiune prin cablu sau ADSL nu vor astepta decit 4-5 minute. Facem clic pe butonul "Next". Se va declansa descarcarea si va apare o fereastra in care urmarim progresia acesteia afisata sub forma de procente.

Este recomandat sa nu desfasuram alte operatii la calculator pe timpul descarcarii, fiindca este posibil ca procesul de instalare sa se blocheze sau sa se intrerupa. Desi descarcarea dureaza destul de mult (pe dial-up) este bine sa raminem la calculator, sau oricum pe linga el. In situatia in care descarcarea se prelungeste peste 20 de minute este posibil ca SO sa incerce sa inchida conexiunea pentru ca o considera inactiva ("idle") din moment ce nu desfasuram operatiile obisnuite cu exploratorul (accesarea paginilor web, etc.). Inainte de a inchide conexiunea va apare o minifereastra de avertizare cu textul "The connection has been idle for 20 minutes. Windows will disconnect it in [x] seconds". Pentru a impiedica deconectarea facem clic pe butonul "Stay Connected", sau facem clic intii pe optiunea "Don't use Auto-Disconnect" si abia apoi pe butonul "Stay Connected" pentru a dezactiva pe viitor functia de deconectare automata. Putem preveni aparitia miniferestrei de avertizare si declansarea numaratorii inverse pina la inchiderea conexiunii daca miscam din cind (o data la 4-5 minute) mausul, fara a face clic pe vreun buton.

1.4 INSTALAREA  SOFTULUI YAHOO  MESSENGER

Dupa terminarea descarcarii fisierului va fi lansata automat procedura de instalare, care decurge fara vreo interventie din partea utilizatorului si dureaza in jur de un minut. La sfirsitul ei apare o fereastra cu titlul "Installation is Complete" ce prezinta sumarul procesului de instalare. In aceasta fereastra este si o casuta bifata linga care se afla textul "Launch YM" (lanseaza YM). Facem clic pe butonul "Finish" pentru a incheia instalarea si a lansa softul Yahoo Messenger.

2. INSTALAREA DE PE O UNITATE DE STOCARE

Daca avem fisierul de instalare al ultimei versiuni YM pe un cd-rom sau pe hardisc il putem folosi pe acesta, fara a-l mai descarca de pe situl Yahoo. Facem dublu clic pe fisier si va apare o fereastra de conectare, pentru ca instalatorul vrea sa verifice daca dispunem de ultima versiune. Facem clic pe butonul "Cancel" pentru a impiedica incercarea de conectare si va apare o fereastra cu titlul "Welcome" in care sintem avertizati ca daca avem o versiune de YM deja instalata sa o inchidem. Facem clic pe butonul "Next" si va fi afisata licenta de folosire a softului. Facem clic pe butonul "I Accept" daca sintem de acord cu termenii licentei. Va apare o fereastra cu titlul "Destination Directory" in care trebuie sa alegem dosarul in care sa instalam YM. Alegem dosarul care este deja specificat si apoi facem clic pe butonul "Next". In fereastra urmatoare numita "Ready to Install" facem clic pe butonul "Next" pentru a declansa procedura de instalare propriu-zisa. Apare o minifereastra care ne prezinta progresia copierii pe hardisc a fisierelor necesare pentru functionarea YM. La terminarea acesteia apare o fereastra cu titlul "Installation Completed" in care trebuie sa facem clic pe butonul "Finish" pentru a incheia procedura de instalare.

CONECTAREA  LA  SERVERUL  YAHOO  MESSENGER

Lansam YM (daca nu a fost lansat automat dupa instalare) si va apare o fereastra de logare (conectare la serviciul YM) unde trebuie sa completam in cimpul "Yahoo ID" numele de utilizator (uznumele) iar in cimpul "Password" parola aleasa, dupa care va trebui sa facem clic pe butonul "Sign In" ("inregistrare, autentificare"). Tot aici putem sa setam si citeva optiuni legate de conectare, bifindu-le pe cele dorite si debifindu-le pe celelalte:

"Remember my ID & Password" - Softul va tine minte identificatorul (uznumele) si parola dupa ce au fost introduse prima data. Optiunea este bifata in mod implicit si o putem lasa asa, pentru ca sa nu fim nevoiti sa completam de fiecare data aceste doua elemente de identificare. In situatia in care calculatorul este folosit de mai multe persoane este recomandat ca optiunea sa fie debifata, pentru a impiedica logarea in numele nostru a altcuiva, care astfel dobindeste acces si la alte servicii Yahoo, cum ar fi contul de mel.

"Automatically sign in" - Si aceasta optiune este bifata in mod implicit pentru ca este utila, ea permitindu-ne sa ne logam automat, fara sa ne mai complicam cu fereastra de logare. In mod similar cu optiunea anterioara si aceasta trebuie debifata daca exista mai multi utilizatori ai YM care folosesc acelasi calculator.

"Sign in as invisible" - Notiunea de "invizibil" aplicata la softurile de mesagerie instantanee este legata de mentinerea intimitatii personale. Optiunea este debifata in mod implicit tocmai pentru ca fiecare utilizator sa decida in cunostinta de cauza care este preferinta sa. In mod obisnuit atunci cind ne logam la serverul YM prezenta noastra este semnalata tuturor utilizatorilor retelei, pentru ca acestia sa ne poata contacta. Dezavantajul acestui procedeu este insa ca in acest fel ne pierdem intimitatea, pentru ca in mod potential oricine poate sa afle detalii despre modul in care folosim YM (la ce ora ne-am logat si cit timp petrecem in retea) si oricine poate sa ne contacteze chiar daca nu dorim acest lucru. Din aceasta cauza avem posibilitatea sa activam optiunea de logare "invizibila" care ne permite sa folosim YM fara ca prezenta noastra in retea sa fie semnalata tuturor. Bineinteles ca ne vom pierde "invizibilitatea" fata de cei cu care vom initia conversatii, insa toti ceilalti nu vor sti ca ne-am conectat la retea.

Dupa ce facem clic pe butonul "Sign In" vom fi conectati la serverul Yahoo si va apare fereastra principala a YM care este ingusta si situata la partea dreapta a ecranului. E posibil sa apara si o fereastra de prezentare a noutatilor legate de mesageria instantanee de la Yahoo (de ex. interoperabilitatea cu serviciul Windows Live Messenger) pe care trebuie sa o inchidem facind clic pe butonul "Cancel".

Daca logarea a reusit aspectul ferestrei principale se schimba in sensul ca sub bara cu meniuri apare si o bara cu instrumente (butoane) iar in bara de statut ("status") apare scris "Available" ("[sint] disponibil [pentru conversatii]"). Daca observam ca logarea nu se realizeaza atunci trebuie sa verificam daca conexiunea noastra la internet este functionala (de ex. mergem pe un sit web oarecare). Daca siturile web pot fi vizitate dar YM nu merge inseamna ca serverul Yahoo are probleme tehnice si va trebui sa reincercam sa ne logam dupa citeva minute sau zeci de minute. Mai exista insa si o alta posibilitate, care tine de configurarea programului YM. Facem clic pe meniul "Messenger" din fereastra principala si alegem optiunea "Preferences" pe care facem clic. Va apare o fereastra care prezinta optiuni de conectare la YM. Facem clic in cerculetul de linga textul "No network detection" si apoi pe butonul OK. Inchidem YM si apoi il pornim din nou si incercam sa ne logam. Este posibil ca acum sa avem succes in tentativa de conectare.

CONFIGURAREA  OPTIUNILOR  YAHOO  MESSENGER

Este o etapa extrem de importanta si se poate face doar daca sintem conectati la internet. Facem clic pe meniul "Messenger" din fereastra principala si alegem optiunea "Preferences". Se va deschide o fereastra numita "YM Preferences" care are mai multe sectiuni ale caror titluri sint afisate in partea stinga a ferestrei. Facem clic pe titlul unei sectiuni pentru a dobindi acces la optiunile de configurare a programului ce se prezinta sub forma unei liste in care trebuie sa bifam (facind clic intr-un patratel) optiunile pe care le dorim si sa inlaturam bifarea sau sa lasam nebifate optiunile pe care nu le dorim. Dupa ce am terminat de configurat optiunile dintr-o anumita sectiune putem face clic pe butonul "Apply" pentru ca acestea sa intre in vigoare si fie memorate. La sfirsitul operatiunii de configurare facem clic pe butonul "OK" iar preferintele noastre vor fi salvate.

1. FEREASTRA  GENERAL (Generalitati)

In aceasta fereastra putem sa impiedicam programul YM sa porneasca o data cu pornirea sistemului de operare Windows. La prima sectiune a ferestrei , numita "When I start up my computer" ("cind pornesc calculatorul"), inlaturam bifarea din casuta "Automatically start YM" si din acest moment YM va porni doar atunci cind dorim. Aceasta masura este recomandata pentru ca YM sa consume din resursele sistemului doar atunci cind este folosit si nu in mod permanent. Consumul nu este totusi prea mare asa ca putem si sa lasam YM sa porneasca odata cu calculatorul.

"Stand by and wait until I connect to the internet" (programul trebuie sa astepte sa ne conectam la internet). Este recomandat sa o bifam. Daca nu e bifata atunci YM va incerca sa se conecteze in mod automat. Bifarea acestei optiuni are importanta doar pentru cei pe conexiune de tip dial-up.

"Open web links in a new browser window" (deschide legaturile intr-o pagina noua a exploratorului). Este recomandat sa o bifam. In acest fel atunci cind se face clic pe o legatura dintr-un mesaj, exploratorul (Internet Explorer sau altul) va deschide o pagina noua, ceea ce ne permite sa nu pierdem pagina care este deja afisata.

"Automatically sign me in when I click a Yahoo link in Messenger". Este recomandat sa o bifam. In acest fel atunci cind facem clic pe o legatura catre unul din serviciile Yahoo vom avea acces mai rapid la el pentru ca vom fi logati automat.

Toate celelalte optiuni prezente in aceasta fereastra este recomandat sa fie debifate.

2. FEREASTRA  ALERT & SOUNDS (Alerte si Sunete)

Ne permite sa specificam modul in care sa fim alertati (atentionati) de catre YM atunci cind are loc un anume eveniment.

"Enable Alert Sounds" - Alertele prin sunete sint activate in mod implicit pentru ca optiunea este deja bifata. Fiecare eveniment va fi semnalat printr-un sunet scurt. Daca nu dorim sa fim deranjati de sunete sau nu tinem de obicei difuzoarele deschise putem debifa optiunea.

"Showing a message at the bottom-right corner of the screen" - Aceasta modalitate de atentionare este una vizuala si presupune aparitia unui mic mesaj in coltul din dreapta-jos al ecranului. Putem alege sa o lasam bifata sau nu.

"Displaying a dialog box" - Este debifata in mod implicit pentru ca este ceva mai intruziva, deoarece presupune aparitia unei casete de dialog pe ecran, lucru destul de suparator cu timpul.

"Playing a sound" - Ne permite sa alegem noi insine sunetele pentru diversele alerte. Este recomandat sa nu facem modificari la aceasta optiune.

3. FEREASTRA  APPEARANCE (Aspect)  

In aceasta fereastra putem personaliza aspectul ferestrei principale si a ferestrei de mesaje a YM prin modificarea culorilor interfetei, a culorii literelor si a fontului.

"Messenger interface style" ("Stilul interfetei YM") - Costumul ("skin") unui soft este reprezentat de modul de afisare a elementelor de interfata. Tendinta moderna este ca pentru fiecare soft sa fie puse la dispozitia utilizatorului mai multe costume, dintre care acesta sa il poata alege pe cel care îi convine mai mult. In cazul YM costumele difera doar prin aranjamentul coloristic folosit pentru afisarea elementelor de interfata. Pentru a schimba costumul curent facem clic pe butonul "Change Skin". Va apare o fereastra in care avem un meniu derulant ce ne ajuta sa alegem costumul dorit. Costumele "Indigo" si "Maverick Blue" sint mai colorate, dar "Classic" este mai bine suportat de ochi, mai ales daca folosim YM pe perioade lungi de timp. In plus "Classic" este recomandat pentru calculatoarele mai slabe pentru ca se consuma mai putine resurse. Selectam costumul dorit din meniu si facem clic pe butonul "OK" pentru a ne intoarce la fereastra cu optiuni. Daca dorim sa instalam alte costume va trebui sa mergem pe pagina principala a softului si sa facem clic pe legatura "Make it you own" din partea dreapta-jos a paginii. Va apare o noua pagina unde vom face clic pe legatura "Skins" din sectiunea "Personalization". Vom putea astfel sa descarcam alte costume si sa le instalam respectind instructiunile din pagina.

"Default fonts & colors for message windows" - Ne permite sa schimbam caracteristicile (tipul, marimea, aspectul si culoarea) fontului folosit implicit in fereastra care contine mesajele trimise si primite. Facem clic pe butonul "Change Fonts and Colors" si folosim apoi paleta de culori si gama de fonturi din Windows pentru a face personalizarile dupa gustul nostru.

"When other people customize their fonts and colors" - Ne permite sa nu tinem cont de optiunile de personalizare a fonturilor si culorilor folosite de partenerii de discutie. Fonturile si culorile pot sa fie conforme doar cu preferintele noastre, nu cu cele ale expeditorului, mai ales daca acesta are in obicei sa foloseasca culori tipatoare sau dimensiuni mari ale literelor si aceste lucruri ne deranjeaza. Pentru aceasta bifam casuta cu textul "Always use my fonts and colors".

"List text" - Ne permite sa setam tipul si culoarea fontului (corpului de litera) folosit pentru afisarea listei de contacte.

"For each contact on the messenger list, show their : " Optiunea ne permite sa selectam modul in care vor fi identificate persoanele din lista de adrese, dupa porecla / nume si prenume sau dupa identificatorul Yahoo ( ID ).

4. FEREASTRA  ARCHIVE (Arhiva)

Ne permite sa specificam daca dorim sa fie arhivate (pastrate) mesajele pe care le schimbam cu ceilalti internauti prin intermediul YM. Sintem intrebati daca dorim sa salvam mesajele schimbate in cursul discutiilor si ni se ofera trei optiuni din care trebuie sa alegem una prin bifare.

"Yes save all my messages" - Ne permite sa salvam (stocam) pe serverul Yahoo toate mesajele.

"Yes save all my messages, but clear them every time I sign out" - Aceasta optiune ne permite sa salvam mesajele doar temporar, pina cind ne delogam de la serviciul YM (de ex. atunici cind inchidem fereastra principala YM sau cind inchidem / repornim calculatorul).

"No, do not save any of my messages". Niciun mesaj nu va fi salvat.

Butoanele "View Archive", respectiv "Clear Archive Now" ne permit sa vedem continutul arhivei sau sa il stergem.

Exista si o sectiune de arhivare a istoricului apelurilor telefonice ("calls") pe care le efectuam prin intermediul YM. Folosirea ei este similara cu ceea ce a fost descris mai sus.

5. FEREASTRA  CALLING & AUDIO (Apeluri si Audio)

Ne permite sa efectuam setari referitoare la apelurile telefonice si la dispozitivele folosite pentru comunicarea in mod audio cu ajutorul YM. Dispozitivele "Microphone" (microfon), "Speakers" (difuzoare) si "Ringer" (sonerie) sint selectate automat si este bine sa nu facem modificari daca nu ne pricepem. Bineinteles ca trebuie sa avem conectate difuzoare (sau casti) si microfon la placa de sunet (sau la placa de baza daca avem PS integrata) pentru a le putea folosi.

Daca dorim sa facem reglari de finete a volumului microfonului si difuzoarelor putem face clic pe butonul care lanseaza Asistentul de Setare a Apelarii ("Open the Call Setup Assistant").

"Play a ringtone when I receive a call" functioneaza similar cu optiunea de la telefoanele mobile care ne permite sa alegem o mica melodie care sa fie rulata atunci cind sintem sunati pentru a ne avertiza ca am primit un apel. Putem sa o lasam pe cea implicita, sa alegem alta din cele oferite de YM sau sa folosim un fisier WAV de pe hardisc.

"Use YM as the default program for the internet calls" (Utilizeaza YM ca program implict pentru apelurile prin internet) - Nu este recomandat sa o bifam.

6. FEREASTRA  CHAT

Se refera la functia de mediataifas (audio-video chat) care este inclusa in YM sub numele de Yahoo Chat.

"Tell me when other people join and leave the room" (Anunta-ma atunci cind alte persoane se alatura sau parasesc o camera de discutii). Optiunea se refera la comunicarea prin intermediul camerelor de taifas puse la dispozitie de Yahoo. Daca este bifata ne permite sa fim anuntati printr-un mic mesaj text in fereastra de taifas ori de cite ori cineva se alatura unei camere de discutii sau o paraseste. Este recomandat sa o lasam bifata.

"Ignore chat invitations" (Ignora invitatiile la taifas). Ne permite sa ignoram toate invitatiile care ni se fac pentru a ne alatura unei camere de discutii. O lasam nebifata pentru a decide la momentul respectiv daca acceptam sau nu o astfel de cerere in functie de persoana care solicita acest lucru.

"Word Filter" (Filtru pentru cuvinte). Ne permite sa nu vedem cuvintele ofensatoare (injurii) sau cu continut controversat (cuvinte cu tenta sexuala) care apar in cursul discutiilor din camerele de taifas.Putem alege sa nu existe deloc filtru ("none"), sa fie instituit un filtru slab ("weak") sau unul puternic ("strong"). Facem clic in cerculetul de linga optiunea care ne convine cel mai mult. Filtrul nu functioneaza (deocamdata) decit pentru limba engleza.

7. FEREASTRA  CONNECTION (Conectare)

In aceasta fereastra trebuie sa specificam modul in care ne conectam la internet, in asa fel incit utilizarea YM sa fie optima.

Optiunile disponibile sint : "No proxies" (conectare directa), "Use Proxies" (conectare prin server proxy), "Firewall with no proxies" (conectare directa, dar din spatele unui paravan - firewall), "No network detection" (conectare directa fara a face parte dintr-o retea de calculatoare). Optiunea "No Proxies" este deja selectata pentru ca Yahoo socoteste ca aceasta optiune este cea folosita de cei mai multi internauti.

Fiecare utilizator trebuie sa faca clic pe modul de conectare pe care il are. Utilizatorii care nu reusesc sa se conecteze trebuie sa se informeze care este modul de conectare (in cazul in care fac parte dintr-o retea) sau sa aleaga optiunea "No network detection" in cazul in care sint utilizatori casnici (se conecteaza de acasa si nu au calculatorul inclus intr-o retea) si folosesc un modem de tip dial-up.

In josul ferestrei exista si doua meniuri derulante de unde putem alege modul de conectare si tara de unde ne conectam.

8. FEREASTRA  DISPLAY  IMAGE (Imaginea Afisata)

Sectiunea "My Display Image" ne ofera posibilitatea folosirii unei imagini care sa ne reprezinte atunci cind participam la conversatii. Pentru a selecta o imagine facem clic pe butonul "Change Default". Va apare o fereastra speciala care are trei optiuni, discutate mai jos.

"Don't share a display image" - este optiunea selectata implicit si in traducere inseamna "nu partaja [cu partenerii de discutie] nici o imagine".

"Share my picture" ("partajeaza imaginea mea") - ne permite sa selectam o imagine pentru a o partaja. Facem clic in cerculetul din stinga optiunii si apoi facem clic pe butonul grafic care are textul "Select a picture". Apare o fereastra de unde putem sa alegem o imagine din cele instalate impreuna cu YM. Daca nici una din ele nu ne convine putem alege o imagine de pe hardiscul calculatorului nostru, folosind butonul "Browse". Facem clic pe butonul "OK" dupa ce am ales imaginea dorita.

"Share my avatar" ("partajeaza avatarul meu") - ne permite sa cream o imagine personalizata (avatar) pe baza unui sablon existent pe situl Yahoo si apoi sa o partajam. Facem clic in cerculetul din stinga optiunii si apoi facem clic pe butonul grafic "Create your own avatar". Se va deschide in explorator pagina speciala de pe situl Yahoo. Aici trebuie sa cream o imagine pornind de la un sablon existent. Alegem sexul avatarului si apoi facem clic pe butonul "Create my avatar" pentru a personaliza imaginea conform dorintelor noastre.

Sectiunea "Display Image Options" ne ofera posibilitatea setarii preferintelor noastre legate de afisarea imaginilor care ii reprezinta pe participantii la discutii. Optiunea "Enable display images" este bifata in mod implicit si ca urmare imaginile folosite de partenerii nostri de discutie vor fi afisate intotdeauna. Daca insa nu dorim acest lucru putem debifa optiunea. Putem sa afisam sau nu avatarurile celor cu care discutam, si de asemenea putem sa ne dam sau nu acordul ca imaginile persoanelor care nu se afla in lista de contacte sa fie afisate.

9. FEREASTRA  IGNORE  LIST (Lista de Persoane Ignorate)

In aceasta fereastra putem administra lista de persoane ignorate. Internautii desemnati ca fiind ignorati nu vor putea comunica personal cu noi in nici un fel, nu ne vor putea trimite mesaje scrise si nu ne vor putea contacta in mod audio-video.

Optiunea "Ignore anyone who is not on my Messenger List" ne permite sa ignoram toti internautii ale caror porecle nu se gasesc in lista noastra de mesagerie (lista de contacte).

Optiunea "Ignore only the people below" ne permite sa facem o lista speciala cu internauti pe care dorim sa-i ignoram. Apasam butonul "Add" si adaugam porecla (uznumele Yahoo) unui internaut cu care nu dorim sa avem de-a face. Va trebui sa alegem si reteaua din care face parte internautul respectiv (YM, Windows Live sau LCS, ultima fiind o retea pentru comunicatii securizate folosita de unele companii). Daca ne razgindim ulterior apasam butonul "Remove" si inlaturam poreclele internautilor cu care ne-am reconciliat intre timp.

10. FEREASTRA  YAHOO MUSIC (Serviciul Gratuit de Muzica Yahoo)

In aceasta fereastra putem seta optiunile referitoare la "postul de radio" prin internet oferit de Yahoo. Acesta este asemanator cu un radio comercial pentru ca intre melodii sint incluse uneori anunturi publicitare. Diferenta fata de un post de radio comercial clasic (FM) este data de faptul ca in cazul radioului Yahoo ne putem alege stilul de muzica pe care vrem sa-l ascultam si putem sa dam note melodiilor.

Sectiunea "Audio Quality" ne permite sa selectam calitatea sunetului pe care il vom auzi. Cu cit calitatea este mai buna cu atit fluxul audio va ocupa o latime de banda mai mare. Daca ne conectam prin dial-up e recomandat sa alegem o calitate joasa ("low") sau medie ("medium"). Daca ne conectam prin cablu sau ADSL este recomandat sa alegem o calitate medie sau inalta ("high") in functie de viteza conexiunii.

"When I am listening to Yahoo Music change my status to show" (Cind ascult Y Music schimba-mi statutul incit sa arate). Putem sa alegem intre trei optiuni si anume : "Artist Name - Song Title" (numele artistului - numele melodiei) / "Artist Name - Song Title - My song rating" (numele artistului - numele melodiei - rangul melodiei stabilit de mine) / "Do not change my status" (nu imi schimba statutul - [nu afisa detalii despre ce muzica ascult]). Daca alegem prima optiune, alaturi de statutul nostru (available - disponibil, etc.) vor apare si informatii despre melodia pe care o ascultam in acel moment la radioul muzical Yahoo.

"Yahoo Music Rating Mode" (Modul de notare a melodiilor). Putem sa alegem intre doua optiuni si anume : "Simple - Quick and Easy 4 star rating" (notare simpla cu stele de la 1 la 4) / "Advanced: Specific 1 - 100 point ratings" (notare avansata cu acordarea de puncte de la 1 la 100).

Sectiunea "Content Filtering" (Filtrarea Continutului). Optiunea "Do not play songs with explicit lyrics" ne permite (in cazul in care o bifam) ca radioul sa nu difuzeze melodii cu versuri asa-zis "explicite", adica in care se foloseste un limbaj ofensator sau unde se fac referinte directe la activitati sexuale sau la violenta.

11. FEREASTRA  LIVEWORDS (Cautare Contextuala de Cuvinte)

LiveWords este denumirea unui serviciu de cautare contextuala oferit de Yahoo prin intermediul motorului sau de cautare. Daca selectam un cuvint (sau o sintagma) dintr-o discutie pe care o avem prin YM vom vedea ca linga el apare un buton (cu o lupa desenta pe el) pe care daca apasam va apare o mica fereastra ce contine o lista de adrese ale unor pagini web unde apare cuvintul respectiv.Putem alege sa activam acest serviciu (optiunea "enable" este bifata) sau sa-l dezactivam. Yahoo ne ofera si posibilitatea ca sa fie evidentiate automat unele cuvinte frecvent intilnite din domenii ca sport, bursa, divertisment ("automatically highlight words from these categories)". Este recomandat sa debifam aceasta din urma optiune daca nu o folosim.

12. FEREASTRA  MESSAGES (Mesaje)

La sectiunea "When I receive a new message" ("atunci cind primesc unu mesaj") bifam optiunea "Show the message window" ("adu in prim plan in mod automat fereastra acestuia"). Daca insa dorim ca fereastra de mesaje sa fie minimizata in bara de procese ("taskbar") alegem cealalta optiune.

La sectiunea "Pressing Enter in a message window" ("Apasarea tastei Enter in fereastra de mesaje") bifam optiunea "Sends the message" ("Trimite mesajul"). Aceasta optiune este cea uzuala pentru IRC sau MI, unde tasta Enter nu este folosita pentru a ne muta la alt rind, din cauza faptului ca mesajele sint de obicei scurte si nu contin mai multe paragrafe. Trecerea la alt rind se face automat cind am ajuns la capatul rindului pe care scriem. Daca insa dorim sa folosim "Enter" pentru trecerea la rind nou alegem cealalta optiune.

La sectiunea "When I receive messages from people not on my Messenger List" ("Atunci cind primesc mesaje de la persoane care nu se afla pe Lista de Mesagerie") bifam optiunea Show the messages in separate windows" ("Afiseaza fiecare mesaj intr-o fereastra separata"). Daca primim multe astfel de mesaje putem alege cealalta optiune care pune toate aceste mesaje (mai mult sau mai putin nedorite) intr-o singura fereastra ("Show the messages in a single window").

La sectiunea "Miscellaneous" ("Diverse") putem sa activam sau nu mai multe componente de interfata, care vor fi discutate mai jos.

"Enable IMvironments" - numele optiunii provine de la combinarea cuvintelor IM (prescurtarea de la "instant messaging") si "environment" ("mediu, ambianta"). Optiunea ne permite sa infrumusetam aspectul YM prin folosirea de desene sau poze ca fundal pentru ferestre.

"Enable Emoticons" ("Activeaza Emoticonitele") - este o optiune care ne permite sa adaugam o noua dimensiune la comunicarea cu ceilalti, folosind niste mici iconite care arata starea noastra de spirit sau care ajuta la o mai buna intelegere a celor scrise (de ex. atunci cind sintem ironici in exprimare si vrem ca mesajul nostru sa nu fie luat ad-litteram).

"Enable Audibles" ("Activeaza Acustitele - Iconitele Acustice") - Acustitele sint niste iconite animate pe care daca facem clic este citit un text (de obicei amuzant ca exprimare si continut) care va fi transmis partenerului de discutie. In legatura cu acustitele exista si doua optiuni secundare, explicate mai jos.

"Always show captions when I send or receive Audibles" ("Arata intotdeauna si legenda acustitelor - transcrierea textului vorbit"). Daca este bifata va apare un mic text deasupra barei cu acustite atunci cind le trimitem sau primim.

"Always play audio when I send or receive Audibles" ("Reda intotdeauna continutul audio al acustitelor). Daca este bifata vom auzi continutul audio al acustitelor atunci cind le trimitem si primim.

13. FEREASTRA  PRIVACY (Intimitate)

In aceasta fereastra putem sa specificam modul in care dorim sa ne fie respectata intimitatea atunci cind folosim YM. De asemenea este bine sa citim politica privind intimitatea personala practicata de portalul Yahoo. Yahoo culege date despre toti utilizatorii serviciilor sale si le foloseste in principal pentru scopuri de marketing. Detaliile acestei politici se gasesc in pagina "Privacy Policy".  

In sectiunea "When I sign into YM" ("Cind ma autentific la logare") trebuie sa specificam daca dorim sa semnalam momentele in care sintem conectati la reteau YM. In mod obisnuit conectarea noastra la retea este semnalata persoanelor din lista noastra de contacte (lista de mesagerie) prin faptul ca emoticonita din dreptul poreclei noastre se coloreaza in galben (daca nu sintem conectati ea este gri). Dar Yahoo permite si unor situri (cum sint forumurile de discutii la care ne-am inscris) sa semnaleze in acest fel conectarea noastra la retea.

"Always sign in as invisible. (Appear offline to all users)" (Intotdeauna autentifica-ma ca invizibil. Apar ca neconectat la reteaua YM pentru toti utilizatorii acesteia). Daca dorim sa nu fim "reperati" pe timpul conectarii la reteaua YM va trebui sa bifam aceasta optiune. Vom alege aceasta optiune in principal daca nu dorim sa fim contactati de nimeni. Alti internauti vor putea sa sesizeze ca ne-am conectat la retea doar daca se intilnesc cu noi in camerele de taifas de pe Yahoo sau ii contactam noi printr-un mesaj instanataneu.

"Allow Yahoo websites to show when I am online" (Permite siturilor Yahoo sa semnaleze starea mea de conectare). Daca dorim sa permitem numai siturilor diferitelor servicii Yahoo sa semnaleze atunci cind sintem conectati la retea putem bifa aceasta optiune.

In sectiunea "Idle Status" ("Starea de inactivitate") avem de ales intre mai multe optiuni care le indica celorlalti internauti starea noastra de (in)activitate. YM tine evidenta perioadelor noastre de activitate evidentiate prin scrierea de mesaje sau comunicarea in alt mod cu ceilalti internauti. In momentul in care nu avem activitate YM poate semnala acest lucru celorlalti internauti pentru ca acestia sa nu incerce sa ne contacteze in aceasta perioada. Bifam optiunile pe care le dorim si inlaturam bifarea de la cele pe care nu le dorim.

Optiunea "Show me as idle if I don't use the computer for ... minutes" ne permite sa specificam intervalul de timp dupa care sa aparem ca fiind inactivi ("idle"). Acesta lucru le semnaleaza celorlalti internauti faptul ca nu sintem atenti la ce se intimpla in YM pentru ca sintem ocupati cu altceva sau am plecat de linga calculator.

Optiunea "Do not show anyone how long I have been idle" ("Nu arata nimanui cit timp am fost inactiv"). Daca o bifam starea noastra de inactivitate nu va fi semnala nimanui, deci vom apare ca avind mereu activitate chiar daca acest lucru nu este adevarat.

14. FEREASTRA  WEBCAM (minicamera video)

Butoanele "Camera Settings" (parametri) si "Camera Source" (sursa de imagine) ne permit sa facem reglaje tehnice legate de minicamera. Sub ele se afla o rigla pe care se afla un glisor. Facem clic pe glisor, tinem apasat butonul mausului si mutam glisorul la stinga sau la dreapta pentru a alege combinatia cea mai potrivita intre viteza de transmisie a imaginilor si calitatea acestora. Daca avem o conexiune prin telefon ducem cursorul la marginea stinga pentru viteza maxima ("faster speed"), iar daca avem o conexiune foarte rapida (cablu sau DSL) putem duce cursorul la marginea dreapta pentru o calitate mai buna a imaginii ("better quality").

Sectiunea "When someone tries to see my webcam" ("atunci cind cineva incearca sa vada imaginile transmise de minicamera mea") ne permite sa bifam una din cele trei optiuni disponibile, care sint explicate mai jos.

"Always ask for my permission" ("YM trebuie sa-mi ceara permisiunea inainte ca o persoana sa vada imaginile transmise de minicamera)

"Allow everyone to see my webcam" ("Oricine poate vedea imaginile mele fara o permisiune explicita")

"Always allow the following people to view my webcam" ("YM trebuie sa lase internautii specificati de mine sa-mi vada imaginile fara permisiunea mea explicita"). Daca alegem aceasta optiune trebuie sa apasam butonul "Edit" si sa indicam YM care sint internautii agreati de noi. Avem si posibilitatea sa ignoram orice alte solicitari de vizualizare a imaginilor, daca bifam casuta "Ignore other view requests".

Optiunea "If I am in a chat room allow people in the chat room to view my webcam" ne permite, daca o bifam, sa facem disponibile pentru vizualizare imaginile oferite de minicamera noastra tuturor celor prezenti in aceeasi camera de taifas cu noi.

Optiunea "When I show my webcam, change my status message to" (cind minicamera e pornita, schimba mesajul de stare in ...) ne permite sa schimbam mesajul care apare in bara de stare. In mod obisnuit acest mesaj este "View My Webcam" insa putem scrie orice altceva, eventual ceva similar in limba romana.

15. FEREASTRA  SUPERWEBCAM (supercamera video)

In aceasta fereastra precizam niste parametri care permit transmiterea imaginilor minicamerei noastre la o rezolutie mai mare decit cea obisnuita si la un numar de cadre pe secunda ("frames per second") mai mare. Imaginea este mai fluida si de calitate mai buna, insa acest lucru este posibil doar daca avem o conexiune rapida la internet.

FEREASTRA  PRINCIPALA  YAHOO  MESSENGER

Fereastra principala a YM seamana cu a tuturor programelor pentru sistemul de operare Windows insa are si unele caracteristici speciale. Ea contine mai multe bare (explicate mai jos), un compartiment de mesagerie si un compartiment de continut.

Barele care apar in fereastra principala sint urmatoarele:

BARA DE MENIURI ("menubar") se afla la partea de sus a ferestrei principale. In mod obisnuit din meniuri nu se vad decit titlurile (Messenger, Contacts, Actions, Help), dar daca facem clic pe unul din titluri apare o lista (meniu) care se deruleaza in jos. Fiecare meniu contine diverse optiuni sau comenzi. Aceasta bara este discutata in detaliu mai jos.

BARA DE STATUT ("status bar") se afla sub bara de meniuri. Ea arata care este starea noastra de activitate si daca sintem disponibili ("Available") sau nu pentru taifas cu alti internauti. Daca facem clic pe bara va apare un meniu cu diverse optiuni ("Be right back" - ma intorc imediat ; "Busy" - ocupat ; etc.). Pentru a ne alege un statut facem clic pe optiunea care se potriveste cel mai bine cu starea noastra de disponibilitate. Avem si posibilitatea de a compune un text care sa exprime cel mai bine aceasta stare daca facem clic pe optiunea "New status message". De asemenea avem posibilitatea sa fim "invizibili" pentru alti internauti chiar daca avem programul YM deschis (optiunea "invisible to everyone"). Aceasta ne permite sa-i contactam pe cei cu care dorim sa discutam, fara a ne trada prezenta altor internauti care folosesc YM.

BARA DE INSTRUMENTE ("toolbar" - "instrubara") se afla sub bara de meniuri si contine niste butoane pe care apasam pentru a da comenzi rapide programului. Ea contine butoanele "Add a Contact" (facind clic pe pe butonul care are semnul + pe el putem adauga un internaut din retelele YM sau Windows Live la lista noastra de contacte), "Messenger List / Address Book" (facind clic pe un buton sau pe celalalt apare lista de contacte sau agenda cu adrese), "Yahoo Mail" (facind clic pe el putem sa ne logam la contul de posta electronica Yahoo), "Voice Messages and Call History" (facind clic pe el accesam casuta unde sint stocate mesajele vocale si putem vedea istoricul apelurilor telefonice) si "Yahoo 360"  (facind clic pe el ne logam la serviciul Yahoo 360 care ne permite sa tinem un blog si sa partajam poze).

BARA DE CAUTARE A CONTACTELOR ("contact search bar") se afla sub bara de instrumente. Ea ne permite trimiterea rapida de mesaje sau apelarea unor persoane.

BARA DE VOCE ("voice bar") se afla sub lista de contacte si ne permite apelarea telefonica a persoanelor.

BARA DE CAUTARE ("search bar") se afla la baza ferestrei (cel mai jos). Daca dorim sa aflam care sint paginile web care contin un anumit cuvint sau grup de cuvinte scriem cuvintul respectiv in cimpul de cautare si facem clic pe butonul "Search" (cauta). Va apare in explorator o lista de pagini web care contin cuvintul cautat, lista alcatuita de motorul de cautare Yahoo.

Putem decide care dintre bare sa fie afisate daca facem clic pe meniul "Messenger", apoi pe optiunea "Show / Hide" si inlaturam bifarea din dreptul barelor pe care nu le dorim.

1. BARA DE MENIURI contine urmatoarele meniuri :

1.1 MESSENGER - Contine comenzi referitoare la conectarea la serverul YM

"My Status" : Ne permite sa schimbam starea noastra de activitate ("online status"). Alegem din meniul care se deschide starea adecvata : "available" (disponibil), "be right back" (ma intorc in curind), "busy" (ocupat), etc.

"No Incoming Calls" : Ne permite sa refuzam orice apel telefonic.

"My Contact Details" : Ne permite sa modificam informatiile despre noi pe care dorim sa le facem publice (nume de familie, prenume, telefon, adresa de mel, etc.)

"My Account Info" : Ne permite sa vedem informatiile despre contul nostru de la Yahoo.

"My Profiles" : Ne permite sa editam profilul nostru si sa cream sau sa stergem identitatile alternative ("alternate ID's") pe care le folosim cu YM.

"My Display Image" : Ne ofera posibilitatea setarii preferintelor noastre legate de afisarea imaginii sau avatarului care ne reprezinta atunci cind particpam la discutii.

"My Webcam" : Ne permite sa pornim minicamera video, bineinteles daca avem una conectata la calculator.

"Show / Hide" : Ne permite sa afisam sau sa ascundem barele din interfata YM.

"Change Skin" : Ne permite sa schimbam costumul YM.

"Yahoo Chat Rooms" : Ne permite accesul la camerele de taifas puse la dispozitie de Yahoo.

"Preferences" : Ne permite sa modificam preferintele noastre legate de programul YM.

"Privacy Options" : Ne permite sa modificam modul in care dorim sa ne fie respectata intimitatea atunci cind folosim YM. "Sign In to Mobile Device" : Ne permite sa folosim serviciul de mesagerie instantanee Yahoo prin intermediul unui dispozitiv mobil (telefon, PDA, etc.) capabil sa transmita mesaje scurte (SMS).

"Sign Out" : Ne permite sa ne delogam de la servicul de mesagerie instantanee Yahoo (sa ne deconectam de la serverul YM), fara a inchide programul.

"Close" : Inchide programul YM.

1.2 CONTACTS - Contine setari referitoare la persoanele cu care comunicam (contacte).

"Add a Contact" : Ne permite sa adaugam un contact (persoana cu care dorim sa conversam) la lista de mesagerie.

"Invite People to Join" : Ne permite sa invitam persoane (prin posta electronica) din retelele Yahoo sau Windows Live pentru a ni se alatura la o discutie.

"Import Contacts" : Ne permite sa importam contactele din agenda de adrese Yahoo sau din agenda programului Outlook.

"Stealth Settings" : Ne permite sa aparem ca fiind "invizibili" (neconectati la retea) pentru unele persoanele din lista de contacte.

"Contact Details" : Ne permite sa vedem informatiile despre persoanele din lisat de contacte.

"View Profile" : Ne permite sa vedem profilul (informatii detaliate) unei anumite persoane sau profilul nostru. Fiecare utilizator Yahoo isi poate modifica oricind profilul, adaugind sau inlaturind informatii.

"Message Archive" : Ne permite sa vedem si sa administram mesajele schimbate cu ceilalti internauti prin intermediul YM. Arhivarea mesajelor nu este o optiune implicita a programului YM. Daca dorim ca mesajele sa fie arhivate trebuie sa specificam acest lucru in fereastra cu optiunile programului ("Preferences") la sectiunea corespunzatoare ("Archive").

"Voice Messages and Call History" : Ne permite sa accesam casuta unde sint stocate mesajele vocale si putem vedea istoricul apelurilor telefonice.

"Ringtone" : Ne permite sa setam melodia soneriei sau sa o facem muta.

"Show offline contacts" : Daca bifam optiunea (recomandat) persoanele neconectate la retea vor apare si ele in lista de contacte.

"Show Messenger List" : Ne permite sa afisam lista de mesagerie (contacte).

"Show Address Book" : Ne permite sa afisam agenda de adrese.

"Delete" : Ne permite sa stergem elemente din lista de mesagerie (grupuri, contacte).

"Organize Messenger List" : Este un submeniu care contine comenzi ce ne permit sa administram lista de contacte (alcatuirea de grupuri de persoane, stergerea grupurilor, etc.).

1.3 ACTIONS - Contine comenzile programului YM care ne permit sa comunicam cu alti internauti.

"Send an Instant Message" : Ne permite sa trimitem un mesaj instantaneu.

"Call Computer" : Ne permite sa initiem o discutie in mod audio cu un alt posesor de PC care este si el conectat la reteaua Yahoo.

"Call a Phone Number" : Ne permite sa folosim servicul de telefonie prin internet (Voice over IP - VOIP) pentru a apela numere din reteaua telefonica fixa sau mobila. Este un serviciu cu plata si nu functioneaza decit in citeva tari printre care nu se afla Romania.

"Call Setup" : Ne permite sa facem reglari de finete ale volumului microfonului si difuzoarelor cu ajutorul Asistentului de Setare a Apelarii.

"Send an SMS Message" : Ne permite sa trimitem un mesaj scurt catre posesorul unui telefon mobil.

"Send an Email" : Ne permite sa trimitem un mel cu ajutorul programului implicit ("default") de posta electronica (Outlook Express, etc.).

"Send My Contact Details" : Ne permite sa trimitem detaliile despre contul nostru de la Yahoo.

"Send My Messenger List" : Ne permite sa trimitem lista de mesagerie (cu contacte).

"Send a File" : Ne permite sa trimitem un fisier de pe calculatorul nostru.

"Share Photos" : Ne permite sa partajam poze.

"Play A Game" : Ne permite sa invitam o persoana pentru a juca un joc online (sah, table, etc.) oferit de serviciul Yahoo Games.

"Choose a Plugin" : Ne permite sa alegem o extensie pentru a o instala, dezinstala, porni sau opri.

"View Webcam" : Ne permite sa vedem imaginea de la o minicamera video.

"Invite to My Webcam" : Ne permite sa invitam pe cineva sa vada imaginile de la minicamera noastra.

"Invite to Conference" : Ne permite sa invitam mai multi internauti (maximum 10) pentru a participa la o conferinta.  

1.4 HELP - Contine comenzi referitoare la informatiile ajutatoare necesare pentru a invata sa folosim corect YM.

2. COMPARTIMENTUL  DE  MESAGERIE :

Acesta se afla in centrul ferestrei principale YM, iar continutul sau este determinat de butonul care este apasat. Avem la dispozitie butonul "Messenger List" pe care daca facem clic apare lista de mesagerie (alcatuita din amicii nostri si din persoanele cu care conversam la momentul respectiv) si butonul "Address Book" pe care daca facem clic apare agenda de contacte pe care o putem astfel administra.

3. COMPARTIMENTUL  DE  EXTENSII :

Este situat sub compartimentul de mesagerie. Extensiile (numite in engleza plug-ins sau add-ons) sint niste mici programe care se "grefeaza" pe un soft si îi imbunatatesc functionalitatea. Ele pot fi instalate si dezinstalate cu usurinta. Acest compartiment ne permite accesul usor la unele functii adaugate prin instalarea unor extensii (stiri, calendar, vreme, etc.).

LISTA  DE  MESAGERIE

Lista de mesagerie (LIM, lista de contacte) este o componenta esentiala a oricarui program de MI si de aceea ea se gaseste intotdeauna in partea centrala a ferestrei principale a acestora. Pentru ca YM se doreste un program care sa fie folosit atit de utilizatorii casnici (care se conecteaza de acasa), cit si de cei din mediul institutional (scoala, servici, etc.) in versiunea 6 a YM a fost inlocuita denumirea "Friends List" (lista de prieteni) folosita in versiunea 5 a programului cu denumirea mult mai neutra "Messenger List" (lista de mesagerie). Aceasta lista are diferite denumiri ("buddy list", "friends list", etc.) in limba engleza in functie de softul de MI folosit si de versiunea acestuia, insa functionalitatea ramine aceeasi. In principiu ea functioneaza ca o carte de telefon care ar contine numele prietenilor nostri si care in acelasi timp ne-ar indica daca acestia sint acasa, pentru a fi siguri ca ne vor raspunde la telefon. Tocmai aceasta ultima caracteristica face ca intelegerea functionarii listei de mesagerie sa fie esentiala pentru oricine doreste sa foloseasca programele de MI.

1. GRUPURILE DE CONTACTE (PERSOANE)

Uznumele (numele de utilizator, identificatorul Yahoo) contactelor (persoanelor) prezente pe lista sint aranjate in mai multe grupuri pe care trebuie sa le definim. Aceste grupuri nu sint altceva decit o modalitate de a pune in ordine lista de mesagerie, ele neavind in afara de aceasta functie nici o alta importanta. De exemplu putem sa avem grupul persoanelor pe care le cunoastem de la scoala (sau servici), grupul acelora care ne sint rude si grupul acelora cu care am comunicat exclusiv prin internet (pe care nu le-am intilnit niciodata in realitate).

Grupurile apar in compartimentul de mesagerie al ferestrei principale YM ca niste liste care pot fi expandate (vedem uznumele contactelor) sau comprimate (vedem doar titlul grupului) daca apasam pe sagetuta din stinga denumirii lor. Putem crea grupuri facind clic pe meniul "Contacts", apoi pe optiunea "Organize Messenger List" si in fine facind clic pe "Create New Group". Se va deschide un nou meniu in care facem clic pe optiunea "Create New Group". Va apare o minifereastra continind un cimp in care trebuie sa competam numele grupului si apoi sa apasam butonul OK. Grupul nou creat va fi afisat in compartimentul de mesagerie.

Daca facem clic dreapta pe numele grupului va apare un meniu cu mai multe optiuni pe care putem face clic daca e nevoie : "Add a Contact to Group" (adauga o persoana la grup), "Rename Group" (redenumeste grupul), "Delete Group" (sterge grupul, actiune posibila doar daca grupul e gol) si "Create New Group" (creaza un grup nou). In afara de aceste optiuni administrative mai exista doua optiuni de comunicare foarte importante si anume : "Send Instant Message to All in Group" (trimite un mesaj tuturor persoanelor din grup) si "Invite All in Group to Conference" (invita toate persoanele din grup la o conferinta). De asemenea e posibil sa stabilim pentru fiecare grup niste setari particulare de confientialitate (invizibilitate) in ceea ce ne priveste.

Putem muta persoanele (contactele) dintr-un grup in altul facind clic pe uznumele lor si apoi (tinind apasat butonul sting al mausului) tragind uznumele in grupul dorit. Metoda este denumita "drag and drop" (trage si da drumul).

2. ADAUGAREA DE CONTACTE (PERSOANE) LA LISTA :

Pentru a adauga contacte (persoane cu care conversam pe internet) la lista avem mai multe variante. Cea mai evidenta este apasarea pe butonul "Add" din fereastra principala YM. Alte posibilitati sint legate de comanda "Add a Contact" prezenta in meniul "Contacts" al ferestrei principale YM si de comanda "Add to Messenger List" prezenta in submeniul "Contact Options" din meniul "Actions" al ferestrei de comunicare cu ceilalti internauti.

Oricare varianta am alege-o va apare o fereastra in care sintem intrebati cum dorim sa identificam amicul pe care-l dorim adaugat la lista. In cimpul "Messenger ID or email address" completam identificatorul Yahoo (uznumele, porecla) sau adresa de mel a contactului respectiv iar apoi alegem reteaua de MI in care se afla. Facem apoi clic pe butonul "Next".

Va apare o fereastra cu doua cimpuri care trebuie completate. In cimpul "Choose or Enter a Group for this person" trebuie sa selectam un grup existent din meniu sau sa completam un nume de grup nou in care dorim sa includem persoana respectiva. Atunci cind dorim sa adaugam o persoana la lista de contacte trebuie sa avem mai intii consimtamintul acesteia, din motive de respectare a intimitatii personale. Ca urmare el (sau ea) va primi un mesaj din partea noastra la care poate sa raspunda afirmativ (aproba adaugarea la lista de contacte) sau negativ (refuza). In functie de raspuns putem adauga sau nu persoana la lista, softul YM nu ne permite sa adaugam o persoana fara consimtamintul acesteia. In cimpul "Enter a brief introduction" scriem deci un mic mesaj catre persoana respectiva in care expunem motivele pentru care dorim sa o adaugam la lista de mesagerie. Acest din urma lucru este o dovada de politete si este recomandat sa procedam in acest fel daca dorim sa obtinem un raspuns afirmativ. Totusi este o etapa optionala (neobligatorie). Facem apoi clic pe butonul "Next" si mesajul va fi transmis automat. Facem apoi clic pe butonul "Finish", pentru a incheia procedura de adaugare a unui nou contact.

Internautul pe care dorim sa-l trecem pe lista de amici va primi o instiintare de la Yahoo sub forma unei miniferestre numita "Add to Messenger List Request" ("Solicitare de adaugare la lista de mesagerie"). El (sau ea) are doua posibilitati de raspuns : afirmativ (face clic in cerculetul de linga optiunea "Allow this person to add me and see when I am online") sau negativ (face clic pe butonul "Do not allow..."). Daca raspunsul este afirmativ internautul va apare in lista noastra de contacte. O a treia optiune, numita "And add to my Messenger List" permite atit acceptarea cererii cit si adaugarea solicitantului la lista de contacte.

Daca nu avem cunostinte care sint inregistrate la portalul Yahoo putem sa le sfatuim sa se inregistreze sau putem incerca sa gasim parteneri de conversatie cu ajutorul serviciului Yahoo Member Directory. Acesta este un catalog care contine uznumele persoanelor inregistrate la Yahoo care doresc sa fie contactate pentru initierea unei conversatii. Pentru a fi listat in acest catalog un membru Yahoo trebuie sa specifice in profilul sau in mod expres acest lucru, adica sa faca clic pe legatura "Create a Listing" si sa urmeze instructiunile din sectiunea respectiva. Fiecare persoana prezenta in catalog are specificate datele personale pe care a ales sa le faca publice in profilul Yahoo (virsta, domiciliu) si de asemenea care sint subiectele de conversatie preferate. Membrii Yahoo sint grupati in catalog dupa intersele lor in privinta purtarii unei discutii. Astfel, avem mai multe categorii si anume : "Computers & Internet", "Regional", etc. In cadrul fiecarei categorii membrii sint grupati dupa subcategorii. Astfel in categoria Regional avem subcategoria Countries si mai departe in aceasta din urma intrarea Romania. Membrii Yahoo listati in aceasta categorie doresc sa converseze in limba romana, pe subiectele care ii intereseaza pe fiecare in parte. Putem sa vizualizam in pagina web doar o anumita parte dintre acestia (dupa sex sau dupa categoria de virsta), pentru a-i gasi mai usor pe aceia cu care dorim sa intram in contact. Cei listati au alaturi de uznume emoticonita care arata daca sint sau nu conectati la reteaua YM. Daca sint conectati ii putem contacta prin YM, iar daca nu sint ii putem contacta cu ajutorul unui mesaj offline sau prin posta electronica. In acest fel, dupa ce purtam mai multe conversatii cu persoanele care au aceleasi preocupari ("interests") cu ale noastre ne putem alcatui o lista de mesagerie.

3. ADMINISTRAREA LISTEI DE MESAGERIE :

Putem sa facem diverse operatii administrative cu lista de contacte : adaugare de noi contacte, stergerea unor contacte, mutarea sau copierea contactelor dintr-un grup in altul, crearea si stergere de grupuri. Acestea se fac apelind la procedura prezentata mai sus ("drag and drop") si facind clic pe optiunile ("Delete Group", Add a contact to Group", "Rename Group" sau "Create new group") din meniul care apare daca facem clic dreapta pe numele unui grup. Atunci cind stergem o persoana din lista de mesagerie aceasta nu va fi notificata de actiunea noastra.

4. FOLOSIREA LISTEI DE MESAGERIE:

Principala functie a listei de mesagerie este sa ne arate care dintre persoanele din lista sint conectate la reteaua YM, in asa fel incit sa putem sa le contactam pentru a discuta cu ele. In momentul in care o persoana s-a conectat la internet si a lansat in functiune programul YM, serverul Yahoo ne va atrage atentia asupra faptului ca persoana este online prin aparitia unei emoticonite ("smilie" - zîmbaret) simbolizînd o fata zimbitoare colorata in galben in dreptul uznumelui persoanei respective. Daca facem dublu clic pe uznumele contactului va apare o fereastra de comunicare in care va trebui sa scriem mesajul de initiere a unei conversatii. Alternativ, daca facem clic dreapta pe uznume va apare un meniu cu multe optiuni (trimitere de fisiere, invitatie la conferinta, etc.). Alegem optiunea dorita din acest meniu si facem clic pe ea. Daca linga uznumele unui contact se afla o emoticonita reprezentind o fata colorata in gri, atunci acesta nu este conectat la reteaua YM sau a activat optiunea de invizibilitate ("stealth"). Si in aceasta situatie putem sa ii trimitem un mesaj, care ii va fi prezentat in momentul in care se va conecta la retea ("offline message"). Chiar daca persoana este conectata si doreste sa ramina invizibila ea va primi oricum mesajul.

Diablo